Credinţa, Iubirea, Speranţa

Credinţa...Iubirea...Speranţa

Comoara primită în dar,
Cu mine o duc şi o car,
Nu-mi este povară şi o port,
Iar viaţa-mi umilă îi este suport.
Comoara de preţ ţesută în trei,
Si vârsta ce-o are i-a anilor mei!
Credinţă, Iubire, Speranţă,
M-au însoţit şi adus biruinţă,
Tovarăşe în gând şi în faptă,
Comoară de preţ ca ele, nu-i altă!

Credinţa te-ajută să faci doar un pas,
Risipind îndoiala pentru timpul rămas,
Cu cât ştii mai mult, cu-atâta să crezi,
Şi-aşa Necuprinsul în toate să-l vezi.
Iarna şi vara, în marea şi cerul albastru.
În oameni, în stele şi în ferbintele astru!
Credinţa nu-i este ştiinţei duşman,
Lucrând împreună te scot la liman.
Ca şi pasărea ce din întruneric cântă,
Vestind lumina ce n-a sosit încă,
Credinţa lucrează, pe om transformându-l,
Creatorul există şi chiar nevăzându-L,
Lucrarea-I se vede în tot şi în toate,
Ca să-L uiţi vei vedea, nu se poate!

Iubirea e sora Credinţei, mai mare,
În sufletul nostru izvorul şi-l are.
E-acea prospeţine alesă, fără de care,
Te ofileşti sau mori ca o floare!
E bobul de rouă ce face să crească,
Floarea compasiunii în inima noastră,
Focul aprinde şi ţine căldura vie,
Sufletul pustiit şi arid îl învie.
De poţi din iubire un om să ajuţi,
Povara să-şi ducă şi anii cărunţi,
De poţi un copil părăsit să alinţi,
Şi sincer să fii în ceea ce simţi,
Ieratre să dai, obrazul să pleci,
Iar palma ce iei nicicând să întorci,
E semn că Dumnezeu în noi a sădit,
Sămânţa iubirii, şi-i darul divin!

Speranţa e-ncrederea în ziua de mâine,
Că tot ce cu trudă-ai clădit se menţine,
Va creşte şi-n curând vei fi răsplătit,
Poţi capul pe pernă să pui liniştit,
Căci mâine e-acolo la locul ştiut!
Dumnezeu îţi dă siguranţă, revarsă
Speranţa ce creşte în inima noastră.
Te face să priveşti semeţ viitorul,
Unirea supremă cu Domnul, e darul!
Să speri că alături de El vei păşi,
Şi zborul cu îngeri, cununa-ţi va fi!
Deschis ochiul seranţei ţinut,
In toate să vezi un nou început,
În noi şi-a făcut veşnicia sălaş,
Gând bun şi curat ne fie părtaş!

Credinţa...Iubirea... Speranţa,
Mai vechi decât noi, ucid ignoranţa,
Liber prin tine să curgă ca tainici fiori,
Nu-i aurul ca aceste divine comori!
Când simţi că aluneci în iubire divină,
Din preamultul revărs o rugă închină,
De mulţumire, iertare la toţi şi la toate,
Şi-n suflet şi trup vei avea sănătate!
Cuvinte vei spune tu grăbit cititor,
Citite în cărţi sau cărţile sfinte,
Sunt simţământe alese în suflet sădite,
Aceste trei sfinte comori de păzeşti,
Odată cu ele tu creşti şi în toate sporeşti,
Şi-n dar vei primi bucurii pământeşti şi cereşti!

06.02.2008