Credinţa interzisă

Credinţa interzisă

- Fugiţi, ascundeţi-vă, fugiţi în păduri,
Ascundeţivă în peşteri, fugiţi...
Toţi creştini din acel loc fugeau încotro apucau.
Uni cădeau de pe stânci alţii se-npiedicau şi erau prinşi,
Sfâşiaţi de câini, bătuţi de soldaţi...

După un timp de linişte fiecare ieşeau afară din ascunzătoare
Şi printre ei se uitau cine lipseşte.
Se vedea în depărtare un lung şir de oameni pe jos şi călare...
Toţi în lanţuri erau duşi, la moarte conduşi...

Toţi în gând Domnului I se rugau.
„ Doamne chear de sunt bătut, chinuit şi pentru numele Tău ucis
Eu tot te slavesc şi te laud pân’ la moarte.”

Această întâmplare a fost cu multă vreme-n urmă,
Când ori ce creştin era ucis.
Atunci, cand Domnului să te închini era interzis.
Şi totuşi creştini se-nmulţeau şi-n Duh se zideau!

Azi, acum e libertate deplină, liber la biserica ori cine să vină
Şi mulţi vin, pe scaun se aşează şi aşteaptă să vadă;
Oare ce urmează ?!
Uni nici să salute nu prea ştiu...
De ceva nu le convine, stâmb din nas şi spun:
L-as că, eu ştiu...

Stau acum şi mă întreb, când aveam atâta libertate deplină,
Nu mai trebuie să ne ascundem, printre stânci, păduri sau peşteri...
Acum când putem striga la Domnul şi nu în şoaptă stărui înaintea Lui,
De ce nu avem aceeaşi râvnă ca şi cei dintâi creştini?!

Azi venim la adunare, pace, pace, fratele ce mai face şi cam atât...
Azi există un nou început, ce ieri n-ai făcut poţi face azi!
Dar haideţi de azi şi nu de mâine,
Să ne uităm în jur, să întindem o mână şi să zicem:
„ Pace ţie, Isus te iubeşte.”
Haideţi împreună să ne bucurăm şi numele Domnului să-l lăudam.

Haideţi împreună să preţuim credinţa pe care Domnul Isus Cristos
Le-a dato celor din tâi creştini ca moştenire tuturor generaţiilor!
Pentru ce strămoşi noştri au luptat şi glorios au căştigat!