Credinţă falsă,credinţă adevărată

Psalm

Din răsărit până-n apus
Vorbeşte Dumnezeu de sus
Pământu-l cheamă neâncetat
Un Dumnezeu adevărat

Din Sion ce întruchiparea furmusetii este
De acolo Dumnezeu el străluceşte
Dumnezeu vine şi nu tace
Naintea Lui un foc mistuitor se face

Vorba Lui ca şi tunetul răsună
Şi împrejurul Lui puternică-I futună
Strigă spre ceruri care sânt
El strigă spre întreg pământ

Creştinii adunaţi-I care sânt
Cu care am făcut un legământ
Atunci cerurile dreptatea o vestesc
Dumnezeu judecă pe cei care păcătuiesc

Ascultă poporul Meu şi voi vorbii
Ascultă Istraele te înştinţez să ştii
Nu pentru jertfe te mustru aşa
Căci jertfele sunt necurmat ’naintea Mea

Nu iau tauri din casa ta
Ţapi-n staulele tale voi lăsa
Ale mele-s dobitoacele de pădure
Fiarele din munţi cu miile de turle

Cunosc pădurea,păsări care sânt
Ce cântă cănturi sfinte pe pământ
Cunosc ce miscă totu în câmpie
Şi toate îmi înaltă slavă mie

De mi-ar fi foame –Omule n-as spune
N-as face asta să răsune
A Mea e lumea cu tot ce e pe ea
Oare carne de ţapi Eu voi mânca

Beau sângele de ţapi-te-ai întrebat
Eu Dumnezeu ce este adevărat?
O Omule tu judecă ia seama
Pân’ Dumezeu el te mai cheamă

Adu ca jertfă mulţumiri lui Dumnezeu
In orice clipă fă aceasta tot mereu
Juruinţele făcute Celui Prea Inalt le împlinerşte
Aşa face un credincios care iubeşte

Cheamă-Mă în ziua de necaz-cu tine voi fi
Te izbăvesc si tu mă-vei proslăvii
De faci asa te mangii si ocrotesc mereu
Să şti că-n ceruri ai un Dumezeu

Acelui rău vorbeşte Dumnezeu
Ce tot înşiră dreptarul Meu
Şi legământul Meu îl apre pe-a sa gură
Şi mustraea mea primeste-o cu ură

Cuvăntul Meu ce-am încercat aţi da
Tu îl arunci îl puni ‘napoia ta
Cu Hoţ de vezi tu te unesti la murdării
Tu te uneşti cu cei stricati în preacurvii

La rău dai glasul gurii tale ca un plug
Şi limba ta uneşti într-una-n vicleşug
Impotriva fratelui stai şi vorbeşti
Pe fiul mamei tale cleveteşti

Iată omule, ascasta ai făcut
Făcut-ai multe rele şi Eu am tăcut
Ti-ai închipuit că sunt ca tine
Că tolerez acea ce e rusine

Dar iată omule, te voi mustra
Naintea ochilor ţi le voi pune a sta
Luaţi seama oamenilor mereu
Voi cei care uitaţi de Dumnezeu

Ca nu cumva să va sfâsii în mania mare
Şi nu va fi nimeni s-aveţi scăpare
Cine-Mi aduce mulţumiri Mă proslăveşte
Cel care veghează-n calea lui-se Mântuieşte