Credința adevărată

Să ai credință nu e greu
Când totu-ți merge bine,
Atunci tu crezi în Dumnezeu
Și-n Haru-i ce te ține.
Însă, desigur, nu-i ușor
Când vine încercarea:
Cuptorul care, arzător
Îți înnegrește zarea. .
Să ai credință când te ia
Olarul sfânt pe roată
Spre-a modela ființa ta
Cu mâna-i minunată,
E mult mai greu, iar tu suspini
Și sufletul îți plânge,
În mâna Sa, tu simți din plin
Cum eul ți se frânge.
Mai crezi și-atunci în Domnul tău
Sau vine necredința
Să îți șoptească numai rău,
Mărindu-ți suferința?
***
Încrede-te în El și-atunci
Când n-are flori smochinul,
Când vița ta nu face rod
Și n-are rod măslinul;
Când hrană nu e pe câmpii,
Când pier oile-n staul,
Când boii-n grajduri n-or mai fi,
Tu bucură-te-n Domnul!
Aceasta-nseamnă să te-ncrezi
În El, să ai credință
Și-ncrezător, prin ea să vezi
Dincol' de suferință!
Ce rost are credința ta
De proba nu o trece?
Doar de spoială este ea:
Credință moartă, rece!
***
Voi, frați iubiți întru Hristos
Aveți în El credință
Spre a-i fi vase cu folos,
De sfântă trebuință!
Priviți dincolo de cuptor
Cum au privit odată
Tinerii sfinți din Babilon
În zarea minunată.
De acol' salvarea le-a venit,
Mesia, mântuirea,
Credința lor de neclintit
Le-aduse izbăvirea!

Să ai credință nu e greu
Când e credință moartă
Precum o are-un fariseu
În vorbă doar, nu-n faptă;
Dar e cu totul altceva
Credința-adevărată
Care te scoate din cuptor,
Din para lui înaltă!
***
Credința cea de neclintit,
Trecând prin suferință,
Te va purta pân' la sfârșit
În marea biruință.