Credința adevărată

Omul care, are acea credință, adevărată
Se crede singurul vinovat, de fapta făcută
Nu învinuiește pe nimeni, de determinare
Și spune ferm: eu sunt singurul care.

Credința adevărată, nu este un program,
Într-un club religios, de un anumit hram
Ci este descrisă total, de Sfânta Scriptură
Cum trebuie să fie și cum trebuie trăită.

Domnul, are multe metode de-a ne învăța
Cum trebuie credința adevărată, a practica
De la furnica mică, la tâlharul de pe cruce
Ce-a fost răstignit, împreună cu Isus, se spune.

Puțini tovarăși de slujbă, are azi tâlharul
Care să mărturisească puternic, pe Domnul
Nu este destul frate, să te numești creștin
Dacă nu-ți faci slujba chemări, mărturisind.

Credința adevărată, se dovedește prin fapte
Ce multora le lipsesc, dar se laudă cu ele
Credința adevărată, îl mărturisește pe Isus
Dar necredința, ne face muți, nimic de spus.

În apa botezului, este prea puțină mărturie
Că credem în Domnul, și după aia tăcere
Să-l mărturisești, unde-i multă necredință
Și împotrivitori Lui, ce sunt gata să te bată.

Mărturia tâlharului de pe crede, a avut ecou
A trecut peste veacuri, fiind un mare erou
S-adeverit peste veacuri, ce-a spus pe cruce
Că Domnul, a suferit nevinovat pentru păcate.

La mărturisirea lui Isus, e credinciosul chemat
Fără Rușine de oamenii, ce trăiesc în păcat.
Că și El se va rușina de noi, atunci odată
În fața lui Dumnezeu, la marea judecată.

Secretul credinței adevărate, în Domnul Isus
E credința-n nevinovăția Lui, după cum a spus
Este singurul ce S-a născut, aici pe pământ
Fără să se facă vinovat, de vreun păcat.

Credința adevărată, se pleacă-n rugăciune
Când suferința vine, și la încercare-o pune
Nu caută răzbunarea, nici dezvinovățirea
Se recunoaște, atunci când există vina.

Credința adevărată, cu siguranță nu trăiește
Sub orizontul lucrurilor materiale, ci cerești
Nu se roagă, numai pentru materialul văzut
Sau pentru sănătatea, ce cândva a pierdut.

Ci pentru împărăția, ce așa mult dorește
Adu-ți aminte de mine Doamne, la venire
Credința adevărată, trece dincolo de văzut
Depășește orizontul acesta, de ochi penetrat.

Credința adevărată, din cuvânt se hrănește
Nu din alte scrieri și surse de om inspirate
De mințile filozofilor atei, cu multă fantezie
Sau unii teologi cu scrieri din închipuire.

Teologi diplomați, dar fără pic de putere
Ce au capul plin de cunoștințe, spre pieire,
Credinciosul adevărat, n-are atâta cunoștință
Dar când își deschide gura, se vede pocăință.

Când credința credinciosului, este activată
Puterea lui Dumnezeu este manifestată
Atunci se vede, dacă credința-i adevărată
Când se împlinește oful și dorința avută.