Credeți voi?

Credeți voi? , cuvantul care,
Se coboară el de sus? ,
Credeți voi? , că azi din ceruri,
Se va coborâ Isus? ,
Credeți voi că vine Domnul? ,
Oare voi credinț-aveți? ,
De nu credeți... să o cereți,
Pe Isus să îl vedeți.

Credeți în Împărăția,
Care nu se va sfârși? ,
Credeți voi în mântuirea? ,
Azi ce-o poate dărui? ,
Credeți în dezlănțuie? ,
Credeți oare-n vindecări? ,
Dar în veșnicia care,
Este dincolo de zări?

În zadar vă e slujirea,
Ca o floare... ve-ți pieri,
De n-aveți în voi credința,
Ce vă poate mântui,
Chiar de alergați pământul,
Peste tot în lung și-n lat,
Veți pieri... de pocăința,
Domnu-n inimi n-a aflat.

Ve-ți pieri de judecata,
Gândurile v-a cuprins,
Ve-ți pieri de dați cu piatra,
În acel ce mult a plâns,
De rodiți azi poame acre,
Sau niște sălbăticiuni,
Sunteți rodul fără roade,
Rodul celor ce-s nebuni.

Nu priviți nici în gradina,
Celor care sa trudesc,
Dacă în a ta neghina,
Dar și buruieni doar cresc,
Nu priviți la cel ce este,
Încercat... și judecați,
Ve-ți pieri sub judecata,
Judecând... sunteți pătați.

Fiți ca bobul greu ce este,
Nu ca paiul cel uscat,
Credeți cerul ce vorbește,
Ca să fiți aur curat,
Slujba nu e mântuire,
Numai de vă pocăiți,
Ve-ți putea să fiți la capăt,
De Isus la cer răpiți.

Fiți plăcuți cu o mireasmă,
Care-n urmă va lăsa,
Urma cea fără de pată,
Și sa vă felicit cu ea,
Lauda numai în Domnul,
Să se-audă ea mereu,
Credeți doar... și-n orice vreme,
Semănați cu Dumnezeu.

Ca la urmă să vă spună,
Vă cunosc... și-atunci ve-ți fi,
Cei care cu El la masă,
Sus în ceruri ve-ți prinzi,
Credeți cele auzite,
Prin cuvântul cel e scris,
Prin credință împlinirea,
Ve-ți vedea... căci a promis.
Amin