Creat de Tine

Fost-am creat de mâna cea divinã
Si plãmãdit din pumnul de ţãrânã.
Stăpânul a lucrat cu iscusinţã
Şi astfel Omul a luat fiinţã.

Atomi şi molecule, ce ştiinţa
Ne-a învâţat cum apăru-ta viaţa,
Dar Dumnezeu aşa creat Omul,
A pus şi molecula, şi atomul!

S-a aplecat şi a luat ţărână
L-a modelat pe Om cu a Sa mână
Ca pe fãptura cea mai minunatã
Chiar dupã chipul Său asemãnatã.

În chipul cel de lut a pus viaţã,
şi simţãminte de-a trãi, îndată!
Iar fiecare are-un rol aparte
Slujindu-i omului aici în toate.

Ce minunaţi sunt ochii puşi de Tine
Acolo unde poţi sã vezi mai bine!
Sã-admiri natura în splendoarea ei
şi frumuseţea florilor de tei.

Sã vezi pe cer tu bolta înstelatã,
Ce mintea noastră n-o pãtrunde toatã,
Dar prin credinţã vezi mai mult de-atât,
Pe –Acela ce-n chip tainic le-a zidit.

Să vezi tu munţii-nalţi şi ape-adânci,
Ce Dumnezeu le poartã printre stânci.
Sã vezi splendori ascunse chiar sub ape
De cel puternic toate-s controlate.

Iar dupã vãz, mirosu-i de folos,
Aşa-a fost omul înzestrat de sus
Parfumul florilor de pe câmpii
Te face prin mirosul lor să-nvii.

Şi-ţi dã elan sã mergi spre vesnicie,
Când te gândeşti ce multã fericire
Te-asteaptã-n cer, ce tu nu ai visat,
Acolo undei ţara de smarald.

Şi-auzul e un simţ de preţuit
Prin el îl auzim pe-Acel sfânt
Auzim zilnic, vocea-I minunatã
Ce nu poate să fi asemãnatã.

S-auzi şi foşnetul ce în naturã
Îl scoate frunzele când e furtunã.
şi vuietul de ape lin purtate
Printre copaci şi pietre nestemate.

O, câte ar mai fi de arãtat,
Dar mã opresc aici, prieten drag.
Eu stiu căci Creatorul a lucrat
În chipul cel mai sfânt şi minunat.

De vrei sã ştii ce Domnu-a pus în tine
şi cãrei lumi tu îi vei aparţine,
Vino la Cruce şi ai sã gãseşti
Comoara dupã care tu tânjeşti.

Chiar dacã azi ţi se par simple vorbe,
Poveşti rostite seara de bãtrâni,
De vei veni la El vei înţelege
Cãci de o altã lege tu atârni.

E legea harului ce-a dat-o Tatãl
Atunci când Fiul şi-a trimis în lume
Sã moarã pentru toţi acei ce astãzi
Se-ntorc la El schimbându-şi a lor nume.

Sã-adune pe acei ce stau la colţuri :
Cãci cei din casã L-au respins pe Miel
Iar cei ce astãzi vin la Dumnezeu
Moştenitori în cer vor fi cu El.

Ascultă dar şi tu a Lui chemare
Ce Domnul înaintea ta aduce
De vrei sã fii şi tu la sărbătoare,
Nu-L refuza, ci vino azi la Cruce.

Priveşte-n jurul tãu acum şi spune
Ce simţi când El te cheamã azi pe nume?
La a ta inimã mereu El bate.
Întoarce-te acum, cât se mai poate!

Vino la El şi vei primi cununa
Ce niciodatã nu se veştejeăte!
Iar sus în cer El ne va-ntinde mâna
Şi ne va da chiar D-zeu cununa!
06/15/02 gl