Craciunul

Tot poporul e-ntr-o mare framantare,
Caci se apropie o mare sarbatoare.
Vine Craciunul, si se cuvine,
Sa-l asteptam cu mesele pline.

Il asteptam pe Mos Craciun,
In sacu-i ce-o mai avea acum?
Cadouri multe-n sacul lui greu,
Asa cum fost-a mai mereu.

Mai toate casele sunt pline,
De zgomot mult si veselie,
Si chefurile sunt in toi
Caci iarasi e Craciun la noi.

O, vai acesta-i adevaru-adevarat.
E sarbatoare, dar noi am uitat,
Ca e ziua in care un fiu ni s-a dat,
Un prunc minunat, un fiu de-mparat.

In fecioara curata, a fost zamislit
In ieslea cea rece, s-a nascut umilit
Sarac si lipsit a fost pe pamant
Stapanul cel vesnic al cerului sfant.

Atat de mult El ne-a iubit,
O viata amara pe pamant a trait,
Iar noi, ticalosi si netoti,
L-am pus pe o cruce, chiar intre hoti.

N-am putut sa credem,
N-am fost in stare nici macar sa-ntelegem,
Ca Dumnezeu atat ne iubeste,
Incat, chiar pe Fiul ni-L daruieste.

...

Asteptam Craciunul. E sarbatoare,
Dar cati dintre noi mai au habar oare,
Ce semnifica de fapt, aceasta zi mare? ...
E o zi minunata, o mare chemare!

E chemarea ce Tatal ne-o face tuturor,
Nu numai celor din al Sau popor...
Isus e promisiunea implinita,
Primiti-l cu inima smerita.

Ne pierdem in traditii si in obiceiuri,
In petreceri si in cadouri,
Uitam de cadoul cel mare,
Pe care l-am primit fiecare,
Uitam de darul nemeritat
Ce Dumnezeu ni l-a dat.

E timpul acum sa ne trezim,
Cu inimi deschise sa il primim,
Sa vestim nasterea Domnului Isus,
Caci pentru noi, a coborat El de sus.

Vino Pruncule Sfant, si-n inima mea,
Asta e tot ce iti pot eu da.
Da-mi putere din puterea Ta,
Si viata intreaga la iesle voi sta.