Coșurile cu fărâmituri

Eu cred că acele coșuri adunate la înmulțirea celor cinci pâini
Le-ai strâns pentru noi, Doamne, și ni le-ai pus astăzi în mâini
Ne-ai dat câte o bucată, pe săturate, la fiecare
Și ne-ai hrănit cu milă 'nainte de plecare!

Doamne, Tu nu risipești nimic din minunile Tale
Căci și firimiturile le strângi în coșurile sale
Pentru că și ele vorbesc celor ce n-au fost de față
Despre puterea Ta, despre pâine, apă și viață!

Doamne, umple-ne vasele cu fărâmiturile de-atunci,
Căci nimic nu risipești și nimic n-arunci
Nici pe noi nu ne-ai zdrobit când era vreme s-o faci,
Căci trestia frântă ai găsit cu cale s-o ridici și s-o-mbraci!

Și, Doamne, spicul acela din care s-a făcut acea pâine
Oare a știut că va fi o minune mâine?
A știut că din ploaie, vânt și furtună
Va culege-ntr-o zi o roadă mai bună?

Oare s-a plâns de bătaia vântului
Și a căzut îngenuncheat la nivelul pământului?
Oare s-a plâns însingurat, în brazda cea crudă și rece
Și-a crezut că niciodată noaptea grea nu va trece?

Cu toate acestea, Tu i-ai dat putere și lumină
Și ai făcut o pâine din sămânță, soare apă și tină
Tot așa, Doamne, fă-ne și pe noi ca bobul acela de grâu
Crescut pentru pâinea cea nerisipită, încinsă în brâu!


24 octombrie 2021