Copilule iubit de Mine

Copilule iubit de Mine, ce lacrimi verși adeseori,
Ce stai în nopți și strigi spre ceruri, în ele ce întâmpini zori,
Ești trist și apăsat întruna, în deznădejde te așezi,
Căci greul vieții te doboară, te face tu să nu mai crezi.

Azi glasul Meu ce se aude, e pentru tine căci aș vrea,
Să îți ridic a Ta privire, să înțelegi Tu voia Mea,
Să înțelegi că niciodată, Eu fiule nu am lăsat,
Să fii tu singur... pentru tine, mereu în lupte am luptat.

Aș vrea ca tu să ridici mâna, numai o clipă să m-atingi,
Să simți prezența Mea divină, de bucurie doar să plângi,
Aș vrea ca tu să deschizi ochii, ca să mă vezi în viața ta,
Copile scump căci fără Mine, tu azi să fii... nu ai putea.

Aș vrea să vezi cum pentru tine, și vântul Eu mereu opresc,
Și valurile și furtuna, pe loc doar stau când poruncesc,
Îți netezesc Eu ție calea, să-naintezi tu mai ușor,
Pe mâna Mea îți este zborul, tot Eu te trec de orice nor.

Îți iau durerea cu alinul, ce îl cobor prin Duhul sfânt,
Îți dau odihnă când ajunge, la Mine-n zbor și al tău gând,
Îți dau lumină-n întuneric, ca să nu fii tu rătăcit,
Și azi cobor doar pentru tine, să înțelegi că ești iubit.

Ridică-te în cap de oase, și calcă doar pe urma Mea,
Pe ea de mergi... întotdeauna, în viața ta mă vei vedea,
Pe ea de mergi... doar bucurie, și în necaz tu vei simți,
Și niciodat pe ea copile, pierdut pe cale nu vei fi.

Eu lăsat-o pentru tine, să calci și tu... pe unde Eu,
Călcam pe pietrele tăioase, un deal abrupt și-atât de greu,
Pe unde am răbdat ocara, pe unde Eu eram hulit,
Purtând coroana cea spinoasă, mereu fiind batjocorit.

Dar este singura cărare, ce te va duce unde azi,
Te-aștept cu mare bucurie, în locul fără de necaz,
În locul plin de fericere, ce-i doar un cântec el mereu,
În el vreau tu s-ajungi copile, aici te-aduce drumul greu.

Doar cel ce-i plin de prigonire, se va sfârși în cerul sfânt,
În el ajung acei ce astăzi, înaintează doar plângând,
De ești și tu printre aceia, fii printre lacrimi bucuros,
Pe el mergeam și Eu odată, ca ție azi să-ți dau un rost.