Copilule ce-ți strigi durerea

Copilule ce-ți strigi durerea,
Sub lacrimile care-ți curg,
În suferințele ce parcă,
Nu au vre-o dată un amurg,
În jale inima îți este,
Scăldat-adesea-i ea de vremi,
Strig astăzi numai către tine,
De ce cu Mine tu te temi.

Ți-am auzit de sus suspinul,
Să-ți spun vreau... nu mai suspina,
Căci sunt mereu doar lângă tine,
În toate sunt de partea ta,
Te ocrotesc de-acea mânie,
Care-și doreste-a te-nghiți,
Dar fiule... n-are putere,
Căci Eu mereu te voi păzi.

Privești la umbra de sub soare,
Când razele ți le-am întins,
De nici-o umbră... nici-o șoaptă,
Copile... să nu fii învins,
Spre necredință ți-e privirea,
De ce spre ea ades privești,
Când ți-am deschis un drum ce duce,
Spre slăvile împărătești.

În noaptea grea și-ndurerată,
Pe cale ești astăzi oprit,
Dar Eu îți spun... mergi înainte,
Îți dăruiesc un răsărit,
El este azi atât de-aproape,
El este chiar în fața ta,
Ridică-te... și-a ta privire,
Să poți un răsărit vedea.

Cu mâna Mea ți-ating ființa,
Să întăresc sufletul tău,
Să poți simți a Mea prezență,
Care te trece de-orice greu,
Care îți poate da putere,
Doar crede astăzi ce îți spun,
Și vei vedea cât de ușoară,
E-naintarea ta pe drum.
Amin