Copilule care mă strigi

Copilule care mă strigi în ajutor pe Mine,
Te clatini azi adeseori, și bei amar... suspine,
Pe margini tu te-ai așezat și nu vezi o ieșire,
Dar vreau să-ți spun, în fața ta... stă azi o nemurire.

Ascultă susurul cel blând, spre tine se coboară,
E neschimbat... e cald... duios, e ca odinioară,
Eu l-am trimis ca să îți dea, azi ție vindecare,
Căci văd durerea ce-o ascunzi, nu-i mică... este mare.

În taina nopții suspinând aștepți în rugăciune,
Și azi cobor... copilul Meu, te strig chiar și pe nume,
Căci geamătul ți-am auzit, acel din miez de noapte,
Și vreau să-ți spun... Eu sunt aici, privește... nu-s departe.

Întinde mâna să m-atingi, căci vreau să simți iubire,
În inimă vreau să îți pun fiori de fericire,
Deschide ochii chiar acum mă vei vedea pe Mine,
Căci Eu... copilule iubit, mereu sunt lângă tine.

Cu bratele întinse stau, să-ți dau o-mbrățișare,
Nu da-napoi când lupta grea, ea este-atât de mare,
Nu da-napoi în valul greu, ascultă azi îndată,
Tu singur nu ai fost vre-o dat, tu ești copil... Eu... Tată.

Cobor pe raze aurii, sa-ti dau Eu vreau căldură,
Cântare nouă vreau să-ți pun, copile trist în gură,
De întristări ce te-au cuprins, te vei îndepărta,
Spre ceruri dacă vei privi, și mie-mi vei cânta.

Tu să rămâi pe drumul greu, chiar dacă urci agale,
Chiar dacă trece-adeseori, spre ceruri și prin vale,
Copile scump... aș vrea să știi, mereu voi fi cu tine,
Căci Eu sunt Cel ce te-am salvat, din moarte... din ruine.

Rămâi mereu încrezător, doar în a Mea putere,
Și crede că doar Eu îți pot, da ție-o mângâiere,
Doar Eu pot ție să îți fiu, un ajutor mereu,
Pun umărul sub crucea ta, când tu o duci cu greu.

Să nu te lași răpus de vremi, ce-au ridicat în față,
Atâtea ziduri lungi și reci, ce sunt parcă de gheață,
Să treci de ele vei putea, cu tine sunt mereu,
Copile drag azi viața ta, e doar pe brațul Meu.