Copilul și școala!

Ne rod mereu papucii la călcâie …
Și bancile ne rod bluzele in coate…
Și scalpul ne este ros de păduchi și apoi de râie…
Și degetele de bile negre, când socoate. .

Venim acasa parca mergem. .
Sătui de buche și de cifre. .
Flamanzi de pâinea cea cu gem. .
Noi rătăcitori ca barca prin recife. .

Ne punem lacomi la supică…
Și felul doi și-apoi făcut de buni un desert…
De oboseala in dunga capul nostru pică. .
Și adormim pina la și sau fără un sfert. .

Și apoi din nou Calvar cu temele pentru acasa…
Cu memorari și conjugări de verbe nesfărșite. .
Cu sfaturi si mustrări dar cui ii pasă…
De toate ecuațiile, își au soluțiile greșite …


Că afara sunt prieteni mei ce mingea bat și țurca joacă…
Cu caii lor cei năzdrăvani și nevăzuți…
Vardiști vreau la hoți o ambuscada sa le coacă…
Iar eu captiv, cum capul in nisip este la struți…

De-acum e seara, , la culcare!”îmi spune mama…
Îmi fac o rugăciune la margine de pat …
Parerea mea de rău e sa țin de-acuma seama …
Cu școala am început, n-am terminat! !

Voi adormi sa ma visez purtând pe cap o coriniță…, , Suma cum laude” îmi sta in pieptu-mi atârnată…
Eu neîndoios o elastică și tânără mkadiță…
Dar in Dumnezeu crescută și binecuvântată. .

Amin!