Copilul Meu plecat în lumea largă

Copilul Meu plecat în lumea largă,
De Mine-ai fost adus pe-acest pământ,
Doar Eu am fost Acel ce ți-am dat ție,
Putere ca să zbori chiar și în gând.

Eu sunt acele raze-n zori de ziuă,
Ce ție-ți luminează calea grea,
Doar Eu te pot trezi din somnul morții,
Doar crede și tu nu descuraja.

Ascultă chiar și azi căci se aude,
Acelaș glas ce-odat s-a auzit,
Când te-am chemat să-ți dau o veșnicie,
Și azi te strig căci ești de Min' iubit.

Te chem din drumul ce-i înspre pierzare,
Copilule căci iarăși rătăcești,
Și doar înspre pământ e-a ta privire,
Spre cer nu ai putere să privești.

Copile scump ascultă căci vreau ție,
Să-ți spun cât te iubesc si-aș vrea să știi,
Că Eu sunt Cel ce doar te-aștept acasă,
În locul celor vii... în veșnicii.

Aleargă mai îndat spre ziua-n care,
Când noi ne-om întâlni copil iubit,
Pornind spre timpul care niciodată,
El n-are nici-o clipă un sfârșit.

Ridică-te și vino înspre Mine,
La pieptul Meu Eu mult aș vrea să fii,
Ascultă-mă și stai mereu de veghe,
Iubește-mă la-l crucii căpătâi.

Rămâi în așteptare... vine clipa,
Când noi vre-o dat nu ne vom despărți,
Fii tare căci tărie-ți sunt copile,
Și-atunci când dormi, dar și în orice zi.