Copile drag

Copile drag

De ce-ai plecat de lângă Mine
Ce Mi-ai cerut, şi nu Ţi-am dat
Copile drag, te rog Îmi spune
De ce-ai plecat ,şi calea Mea-ai lăsat.

Ce nu Ţi-am dat de n-ai fost mulţumit,
Te chem azi să vorbim! Îmi spune
Ce ţi-ai dorit şi n-ai primit,
Cu ce-ţi dă mai mult, această lume.

Eu te-am creat şi te iubesc
Cum tu nu şti, nici nu gândeşti,
În lume am venit să te găsesc,
Spune-Mi măcar –de ce Mă părăseşti?

Eu Te-am iubit cu dor nespus
Şi-am hotărât cu Tatal împreună,
M-am coborât la tini din cer, de sus,
Ca să te fac o stea-n a Mea cunună.

La tine vin nu mai fugi de Mine,
Te-am căutat şi te mai caut încă.
Eu te ascult iar tu, Îmi spune:
Nu vrei ca să mai bei apa din stâncă?

Vei bea, din apa ce lumea-ţi va da
Şi vei umbla din izvor în izvor,
Dar setea niciodată nu-ţi vei stâmpăra,
Vei cauta apa Mea, plin de jale şi dor.

Nu mai vrei mană, pâine cerească,
Te-a convins lumea ca-i mai bună,
Pâinea şi apa ce ea o să-ţi dăruiască,
Bucatele ce ea, pe masa o să-ţi pună.

Vrei lumea ,dar lumea-i trecatoare,
Ca vântul se duce, deşărtăciune,
Ce astăzi alegi, mâine-au să zboare,
Azi îţi plac, dar mâine ,nu mai sunt bune.

În timpul ce Tatăl îl mai lasă,
Timp de-ndurare, de mila şi har,
Am să te-aştept, cu-ntinsă masă
Şi cu nădejdea ,că N-aştept înzadar.

De mila ta, inima-Mi plânge
Chinul, suspinul şi durerea,
Trupu şi sufletu Îmi frânge
Vino! Adu-Mi cu tine mângâierea

Şi-n rănile ce cuiele-au facut,
Să-mi fi balsam, vindecător,
Să uit durerea prin care am trecut
Când am venit, să-ţi fiu Mântuitor.

Când Tatăl uşa Va închide,
Şi-a Mele răni sor vindeca,
Caci ele pot uşa deschide,
Atunci de geaba ,vei striga.

Vino, la Mine şi nu întarzia
Să nu se-nchidă uşa, şi să rămâi afar,
Caci strigătul şi plânsul tău, dupaia,
Vor fi degeaba, vor fi-nzadar.