Copile

Copile... se lasă înserarea...
topaz aşterne-n taină zarea
şi corbii toţi îşi fac plecarea
căci e pustie-acum cărarea,
De toți.

Copile... se gat-uşor toată lucrarea,
dar vine... vine încercarea
că-noapte e mai grea durerea,
şi cere omu-atunci uitarea
de tot.

Copile... copil primit din voia Lui,
tu umple-ți candela să-ți fie
în toiul nopții flăcăruie,
căci fiul zilei nu bâjbâie
în noapte un haihui
ca toți.

Tu unge-ți capul, fața, trupul
cu untdelemn vindecator
şi n-adormi, căci vine Fiul,
Isus Cristos, Judecător...
a tot.

Nu-ți stinge rugăciunea ta,
fii gata de jertfire;
când vine Mielul, nu uita,
Îi vei striga mărire...
în tot.

Şi luptă... căci fără de lupta ta
doar leşuri vor rămane,
iar oasele-ți vor fi arşița...
şi ciorile stăpâne,
pe tot.

Ascultă vorba mamei tale
şi-a tatălui povaţă:
te urcă, nu te du la vale,
trezeşte-te la viață
cu tot.

Copile... de nu vrea-vei asculta,
doar ciori îți vor rămâne,
să-ți scoabe-ntruna mintea ta
cu fum şi cu tăciune,
în tot.

Şi îți va face trupul mort
la margini de pârâu
şi-atuncea eu ruşine port
că vulturi mi-au prădat un fiu...
de tot.

Grein, 6.04. 2020