Copiii-s robi la alții

Copiii-s robi la alții,
Iar inimile plâng.
Sunt întristați părinții
Pe drumul greu al vieții
Și dorul greu și-l frâng.

Atâtea lacrimi curg
În vremea de restriște.
În vremea aceasta de amurg,
Mulți părinți cu greu parcurg
Ale vieții zile triste.

Că stăpânul cel mai rău
Le-a subjugat copiii.
Și nu mai știu de Dumnezeu,
De jertfa Sa, de harul Său.
Nu-s cu cei morți, dar nici cu viii.

Trăiesc, dar fără de folos.
Robiți de stricăciune,
Nu simt iubirea lui Hristos.
Nu văd în sus, ci doar în jos.
Nu știu de rugăciune.

Să fii rob și să nu știi
În slujba cui slujești,
Umblând pe cărărui pustii
Și la Isus tu să nu vii
Ca sufletul să-ți mântuiești,

E starea cea mai tristă
Ce-o poți avea sub soare;
Să nu știi tu că El există,
Să nu-L asculți când El insistă
Și vrea ca să îți dea-ndurare.

Ascultă, Doamne,
Ruga la părinți!
Mai fă-le Tu pe cale semne,
Trimite Duhul să-i îndemne
Să nu-nceteze-n stăruinți.

Să nu-nceteze a mai spera
În ziua cea cu haruri plină
Când Dumnezeu se va-ndura
Și într-un fel El va lucra,
Ca cei pierduți din nou să vină.

Ascultă, Doamne-al Tău popor
Ce-nalță rugăciuni fierbinți
Cu sufletul umplut de dor.
Și nu lăsa în viitor
Atâtea lacrimi printre sfinți.

Trezește Doamne conștiința
La cei ce s-au îndepărtat
Și pune-n ei de azi dorința
De a-și înflăcăra credința
În Cel sfânt și-adevărat.

Mai adă, Doamne, o trezire
Printre fiii rătăciți,
Că-i aproape-a Ta venire.
Și nu lăsa în ațipire
Nici pe copii, nici pe părinți.

Trâmbița-i gata să sune
Ridicarea din morminte.
Și cei sfinți au să se-adune
Liberi de această lume
Și-or zbura spre locuri sfinte.
Amin.
(Sâmbătă, 5 aprilie 2025)