Conversație cu Dumnezeu

Încep prin a scrie
Aceste rânduri cu măiestrie
Pentru Dumnezeul meu cel viu
Ce mă așteaptă în veșnicie

În această dimineață
Când m-am trezit
Am văzut o viață
Mult mai frumoasă

Înțelegeam sensul a ceea ce scriam
De multe ori mă întrebam
De ce aceste rânduri
Vorbesc cu adevărat

Azi am primit acest răspuns:
"Eu pe tine te-am binecuvântat
Să vadă lumea cine sunt, Eu cu adevărat
Prin alte tale cuvinte"

Te-am modelat cu fiecare rând
Chiar dacă stăteai pe gând
Să scrii sau nu
Ce tu auzi

Uneori parcă îți părea
Că mâna ta singură scrie
Dar nu te-ai înșelat
Căci ea singură scria

Condusă de îngerul meu cel sfânt
Mânuind în mâna ta creionul
Chiar dacă tu nu mai puteai
El pentru tine scria

Iar tu le pui pe hârtie
Să înțeleagă o lume întreagă
Ce frumos poate să scrie
Un poet cu dar primit

Nu doar cel ce imită
Zicând că el scrie poezie
Negând cu adevărat
De la cine sunt primite

Dar tu ești al meu poet
Și eu prin tine scriu
Vreau să fac o trezire
Prin fiecare poezie

Căci eu am pus în ea
Multe cuvinte ce la toți vă ajung
Să-i trezească din morminte
Albe-negru văruite

Mulți acum nu înțeleg
Căci timpul este pe sfârșit
Iar eu din popor aleg
Să-mi slujească pe cine doresc

Să scrie, să cânte
Să predice, să vindece
Să meargă la orfan
Și pe văduvă să mângâie

Eu în tine am pus multe daruri
Spre Slava mea cea sfântă
Să fac o trezire pe pământ
Pentru vremea de pe urma

Tu scrii când îți dictez
Chiar dacă e în noaptea cea târzie
Căci eu din cer te răsplătesc
Pentru a ta trudă

Iar cei ce de rău te vorbesc
Eu am să le închid gura
Căci nu e niciun folos
Să bârfească pe un slujitor

Ce viața și-a dedicat
Să scrie pentru slava mea
Chiar dacă uneori e apăsat
Mânuind creionul pe hârtie

Orice durere ar avea
O lasă deoparte
Pentru a mea măiestrie
Se trezește în miez de noapte

Eu, Dumnezeu din cer,
Ți-am dictat aceste rânduri
Mulți o să înțeleagă
Tot ce scrii tu pentru mine

Chiar dacă lungă
Sau scurtă e o poezie
E o alinare pentru suflete
Triste, amăgite și în durere afundate