Confuzii şi realitate

Trăim pe-acest pământ plin de durere
De griji, probleme, lacrime şi chin
Credem că am ajuns fără putere
Şi nicăieri nu mai găsim alin.

Încrederea noi o cătăm în oameni
Şi fericirea sperăm să găsim
Când ne dăm seama că nimik nu merge
Şi totul cere-un preț ca să plătim.

Îl acuzăm pe Dumnezeu în toate
Încet şi trişti, dar plini de aroganță
Şi-i spunem că: " Nu-ți pasă că murim?"
Nu acceptăm că-i numai vina noastră.

Da, apelăm la El doar când avem nevoie
Şi când nu ne răspunde, reproşăm
Că nu-i corect, că nu e a Lui voie
Că tocmai noi copii Lui tre' să cădem?

Dar cand avem vre-o bucurie-n viață
Atuncea Dumnezeu e invitat?
Chiar dacă stă stăruitor Şi-aşteaptă
Punem pe uşă semnul "sunt plecat".

Dar El cu dragostea-I adâncă stă şi-aşteaptă
Să te trezeşti, să iți dai seama, să-l primeşti
Să mergi cu El alăturea pe cale
Şi pe genunchi pe Dumnezeu să Îl găseşti.

Căci El e sensul în acestă viață
E tot ce pot să-nsemne bucurie.
E Pace, Fericire, Speranță, Bunătate
Încredere, Blândețe, Răbdare, Apă Vie!

În El e viața fără lacrimi şi durere
El poate chinul tău ca să ți-l ea
El poate rezolva a ta problemă
Întoarce-te la El şi spunei: DA!