CONFUZIA

CONFUZIA

Când raza se retrage
Modestă şi tăcută
Şi iarba din viroage
Rămâne nepăscută,

Apare înserarea
Şi noaptea-ncet coboară.
Confuzia-i rumoarea
Din viaţa cea sprinţară.

În loc să se-odihnească
De-ntregul greu al vieţii
Şi pacea s-o primească
În zorii dimineţii

Ce curg doar din Lumină,
Din harul ce veghează,
Cei făuriţi din tină
N-au conştiinţa trează.

Confuzia totală
Se-aşterne peste minte
Şi viaţa lor reală
E-un chin fără cuvinte.

Vederea limitată
La scoarţa Terrei noastre
Îi face să nu poată
Privi spre zări albastre.

Văd lumea mulţi întoarsă
La clipa efemeră
Ca lumânarea arsă
Ce foc nu mai oferă.

A luminat o vreme,
Dar piere fără veste.
Şi-n clipele supreme
S-a dus şi nu mai este.

Ce-i dincolo de moarte?
E viaţă? Cine ştie?
Şi cum poţi să ai parte
De Rai când nu-i vecie?!...

De-i viaţa râu în spume
(Mă-ntreb, spre care ţintă?),
De unde ştii tu, lume,
Cine-ar putea să mintă?

***
În antica Grădină
Chiar Dragostea cerească
Veni printr-o Lumină
Pe Om să-l mântuiască.

Dar Omul dintr–odată,
Privindu-şi goliciunea,
Se-ascunse de-al său Tată
Şi-alese urâciunea.

De-atuncea vechiul Şarpe
Prin falsele corecţii,
Aşa cum scrie-n Carte,
Şi-a înşelat adepţii.

Minciuna necredinţei
Şi tina făr`delegii
Pe marea neputinţei
Comit, vai, sacrilegii.

„Ce-mi va fi dat în viaţă
Aceea va să fie!“,
Îşi spune omu-n faţă
Strivit de veşnicie.

Şi-ncearcă să-şi alunge
Suspiciunea-ntreagă:
„Acolo voi ajunge
Cu-a faptelor desagă…“

Aceasta-i mângâierea
Făpturilor confuze
Ce-şi urmăresc plăcerea
Atâtor mii de scuze.

Că n-au de loc păcate,
Nici timp de pocăinţă.
Că Dumnezeu e-n toate
Dar ei nu au credinţă.

Că-i liber orişicine
Să umble-n căi sucite,
Cu ode sau suspine
Cum inima-i permite.

Iar ce va fi la urmă
Nu-l mai interesează.
Imboldul său de turmă
Tot timpul îl veghează.

Să nu cumva să scape
De-a lumii grea robie
Din temninţă să-şi sape
Tunel spre veşnicie.

Isus e-acea Lumină
Ce luminând tunelul
Îl scapă de-orice vină
Căci El, doar El, e Mielul!

Există o ieşire.
Confuzia-i ca ceaţa.
Veniţi la mântuire!
Isus Cristos e Viaţa!

Nu viaţa ce-l desparte
Pe om de om când moare,
Ci una fără moarte
În slava viitoare.

Doreşti înţelepciune
Şi n-o găseşti niciunde?
De-L chemi prin rugăciune,
Azi Domnu-ţi va răspunde.

Nu amâna iertarea
Ce -ar vrea El să ţi-o deie
Ca să-ţi găseşti cărarea
Prin Căile Lactee.

Cu-o dragoste fierbinte
Isus ce-a stat pe cruce
Mileniul păcii sfinte
Curând îl va aduce.

De-I porţi acum pe frunte
Batjocura şi spinii,
Vei sta şi tu pe munte
Voios cu toţi creştinii…