Comoara ascunsă

Într-o gradină stă ascunsă împărăția Lui Hristos
E plănuită peste veacuri ca s-o purtăm în noi de jos
Ca să n-o piard-a cumpărat întreaga țarină Stăpânul
Și a săpat un drum spre ea, acolo-n Golgota, Preabunul!
Purtăm comorile preasfinte în niște vase de lut greu
Ca-n toate slava-I să se vadă și mâna Sa și chipul Său
Ne-a scris în suflet moștenirea a unui cer nemaivăzut
Ne-a pus în gând o veșnicie care de-acum a început
Ne-a dat să ardem pentru Domnul cu gândul Lui în gândul nost'
Cu cât am arde tot mai tare, cu-atât avem un veșnic rost
Cu cât ar trece trupul nostru, cu cât ar vrea a-mbătrâni
Cu-atât comoara ce-l conține ar înverzi și-ar străluci
Privesc cu dorul către Tine, căci el mă leagă de Hristos
Mi-e dor, Isus, de-o veșnicie de-un timp ce-i petrecut frumos
Mi-e dor să pot ca să-Ți văd mâna cu care m-ai ținut acum
În care m-ai săpat pe mine, cu care m-ai pus pe-acest drum
Mi-e dor să port pe umeri poala a unei haine de-mpărat
Să am înfățișarea sfântă a unui păcătos iertat!