Colţ de Rai

E-un colţ de Rai!
Pe culmea de stînci,
Pînă în vale,
La pietre adînci,
Din verdele brazilor,
Haina pădurilor,
Se-opreşte vîntul,
Să culeagă cîntul,
Cîntul frumos,
În tămîie gustos,
Cîntul iubirii,
Al verdelui brad,
Al stîncilor roase,
Ce pare căci... cad!
Doar mîna-I le ţine...
- Să fie!
Rostise Lumina;
Şi brazi, şi pîraie!
Ochiuri de soare,
'N pădurea cea mare!
Cîntec de ape,
Ce-n şoapte...
Se-aud pe-aproape,
Hoarde-mioare,
Nechez - căprioare,
Şi-un muget de bou...
... Lung în ecou...
Culori de sulfină,
Cu flori ce suspină,
'N bătaia de vînt,
După-al Domnului cînt...
Susuri şi şoapte,
În noaptea-aproape,
Glasuri de cerbi,
Pui în dezmierd,
Pale de soare,
Ce merg la culcare,
Un scîncet ciudat,
De iezi ce-s ''uitaţi''
... Şi-n ceaţa cea deasă,
De ''neagra-mireasă''
Se-aud - clar, cîntînd,
Ape zorind...
S-ajungă ... departe...
La marile ape,
De El aşezate,
'N ţări 'ndepărtate...
Şi necîntate,
De zbucium de ape,
De iezi rătăciţi,
De verdele sfînt,
......................
Al românului... cînt.