Colectionerul

Un iubitor de arta - cu tablouri de valoare -
S-a gândit de-odata omul sa le puna de vânzare.
Printre multele picturi ce dorea el sa le vânda,
Il avea picat pe fiul cu o fire tare blânda.

Si-au venit multi bogatani sa aleaga ei din toate,
Insa despre cel cu fiul, parca toti dadeau din coate!
Stapânul a tinut mortis, ca nu face niciun rau,
Daca tine-ntâi sa-l vânda, pe acel cu fiul sau.

Dar ajunse printre ei un modest de precupet,
Ca sa-l ia atunci pe fiul ce-l vedea de mare pret.
Au sarit atunci bogatii sa ridice preturi sus,
Far-a da vreo importanta fiului pe pânza pus.

Pe pictura cea cu fiul, era sub sigiliu-un plic:
„Cine ia întâi pe fiul pentru el nu da nimic!"
Dar mai mare-a fost uimirea, când bogatu-a glasuit:
„Cel ce ia acum pe fiul totul are, gratuit"

Licitatia vânzarii a fost iute-adjudecata:
-Daca-l ai acum pe Fiul, nu mai mergi la judecata!
Prin credinta de-L primesti tot ce are e al tau,
Din iubire Tatal nostru ne-a trimis pe Fiul Sau.

Nu-i nevoie ca bogatii sa oferi la sume mari,
Din moment ce-accepti pe Fiul tintuit între tâlhari!
Ti se cere doar sa crezi tot ce scrie-n Sfânta Carte,
Si sa-L iei acum pe Fiul, fara sa mai dai din...coate.
Amin.