Coboară-te Isuse scump

Coboară-te Isuse scump, în casa mea te cheamă,
Al meu suflet ce-i obosit, el de suspin și geamăt,
Lumină Tu în ea sa fii, și să îmi dai putere,
Căci cel ce-i rău, mi-aduce azi doar lupte și durere.

Coboară-te căci lupta-i grea, aruncă cu mânie,
Acel ce Doamne a făcut, un plan de vrăjmășie,
Tu nu lăsa să fie-atins, Isuse cortul meu,
În mâna Ta eu l-am lăsat, îl voi lăsa mereu.

Coboară-te căci am ajuns, la drumul cu răscruce,
Ființa mea se-ntreabă azi, eu unde mă voi duce,
Ia orice zid din fața ei, pe drumul bun să meargă,
Iubirea Ta... din viața ei durerea să îi șteargă.

Coboară-te, am obosit în lupta cu cel rău,
Ajută-mă să pot ierta... salvează cortul meu,
Căci eu aș vrea, din el s-auzi cum noi îți preamărim,
Numele Tău, și-aș vrea s-auzi... . Isuse te iubim! ! !

Coboară-te Stăpân ceresc, și luptă pentru mine,
Căci Doamne greu m-au obosit, puterile străine,
Și-acele șoapte ce mi-au luat, odihna cea din noapte,
În gândul meu s-au cuibărit, de Tin' l-au dus departe.

Coboară-te Părinte drag, ajuns la disperare,
E sufletul Isuse azi, răpus de încercare,
Fii Tu Stăpân în casa mea, și-n inimile noastre,
Cum ești a soarelui Isus, a lunii dintre astre.

Coboară-te căci la pământ, ființa mi-e întinsă,
Văzduhu-ntreg o vrea pe ea, s-o vadă Doamne-nvinsă,
Dar nu mă las, pe Tin' te-aștept, eu știu că o să vii,
Atunci când obosesc... mereu, cu mine Tu rămâi.

Eu știu că glasul îmi auzi, eu știu că vei veni,
În casa mea vei rămânea, în ea Tu vei domni,
Dar vremea este-n mâna Ta, de Tine-i hotărâtă,
Ca să cobori, să fie ea de Tine izbăvită.

Dă-mi azi Părinte scump ceresc, un strop de mângâiere,
Și până-n clipa-n care vii, dă-mi Doamne-a Ta putere,
Să pot eu luptele să duc, și-n ele cu răbdare,
S-aștept umil pân' vei veni, Isuse cu-ndurare.