Coboară înger de lumină

Coboară înger de lumină, să-mi luminezi privirea mea,
Eu doar cu tine-n tot și-n toate, ca să greșesc nu voi putea.

Coboară-te în întuneric, ca eu să văd azi a ieși,
Prin tine doar să ies din noapte, ooo... îngerule-aș reuși.

Dar și în ziua-nourată, tu peste mine să cobori,
Când ochii mei mereu în față, au cerul plin numai de nori.

Coboară să mă ții de mână, pe drum să nu mă rătăcesc,
Ooo... îngerule de lumină, prin tine-aș vrea doar să pășesc.

Coboarăte-te-n a mea durere, spre vindecare să alerg,
Pe drumurile-ncrucișate, pe cel spre Domnul să-l aleg.

În forfota ce-i pământească, cu tine să-mi aduci aș vrea,
Și pe acel ce-aduce pace, ca să-mi cuprindă viața mea.

Pe cel ce-n clipe-nlăcrimate, mă face el ca să zâmbesc,
E cel ce-mi dă mereu nădejde, cu pacea Lui când eu trăiesc.

De-ai vrea când tu cobori la mine, ca să-mi aduci din nemurire,
Tu îngerule de lumină, pe îngerul plin de iubire.

Căci el e-acel ce-ntotdeauna, cu el aduce mulți mai mulți,
Te rog când vii... pe el în ceruri, tu îngerule să nu-l uiți.

Cu el vine cel de răbdare, mereu speranță mi-a adus,
Coboară și cel de iertare, iubirea când vine de sus.

Și cel de milă, bunătate, se țin mereu de-acea iubire,
E singurul ce-ntotdeauna, sădește-n mine fericire.

E cel ce pieptul azi îmi umple, de-un foc al dragostei divine,
Ooo... îngerule de lumină, coboară ca și el să vină.

Pe raza celui ce răsare, ce mă-ncălzește-așa frumos,
Tu vino ca mereu în față, să am un drum ce-i luminos.

Ce-i plin de pace în pustie, și printre stânci când e trecut,
Să fie plin de-acea iubire, ce mi-o doresc atât de mult.

Ooo... cerule, deschide astăzi, a tale porți... ca să coboare,
Iubirea cea mai minunată, lumina sfântă pe cărare.