Clocotul

Clocotul

Ce are sa ne spuna in zbaterea inceata,
Adancul dintre umbre ce rupe-acum tacerea?
Prin fire duc in taina aceeiasi melodie,
De praf inmiresmata si fara armonie.

A mers departe iar si nu se molcomeste
Sa ne puna pe jar, incet incet doreste.
Sa fie sperietura mai sigura avand,
Aceeiasi rabufnire- ce vine rand pe rand. -

Putea sa lase varga si sa ne biciuiasca
De merite preaplinul a fost azi insotit.
Ca nu mai avem harul ca sa ne trebuiasca,
In rand sa facem lantul privind spre Cel iubit.

Vom fi la mari probleme? n-avem anticiparea,
Care in constiinta era de mult trecuta,
Prin cremenea fiintei aduce hotararea,
In graba sa se-ntinda sentinta pregatita.

Atunci si dezlegarea, si planul fara ganduri
De dus la implinire va fi jos in adancuri.
Nici firava dorinta nu va mai sta in sus,
Cerand in graba mare sa vina iar Isus.

Dar sunt pe margini zile de post si rugaciune,
Si glasuri ce se-nalta spre Sfanta-ntrupaciune.
Cu lacrimi pe sub gene si doruri spulberate,
Din cei ce stau de veghe si cer a Lui dreptate.

De ele, ce fac zidul sa aiba-ntaritura,
Atins-a Adevarul mereu cu-nvatatura,
Stapanul ce stiut-a atunci sa se opreasca,
La limita de care putea sa ne-alduiasca.

Dar inca n-a trecut, si inca se mai zice,
Veniti azi la izvoare acei de langa cruce.
Ca dragostea deplina ne-a mai scapat o zi.
De noi iar va depinde ce maine va mai fi.

Puteau si norii negrii sa se rasfranga-n graba,
S-au adunat in randuri dar au fugit la treaba.
Am fost noi gratiati cum nu vom sti deplin,
Sa fim multumitori si sa ne multumim.

Nu meritul va cere sa scape-atunci piciorul.
Ci mila Lui prea sfanta, si Domnul, Salvatorul.
De auzim adancul ca tremura-n baiere,
E singura manie si-a Domnului putere.

Sa profitam ca harul a fost si azi cu noi.
Ca ne-a mai dat o sansa sa mergem inapoi.
Si sa nu taca gura, in post si rugaciune
Sa ceara indurare mereu asa se spune.

Iar cat de-amara veste va fi-ncurand pe plai,
Cum ne vom perpeli si cum vom zice vai.
De nu avem taria sa spunem adevarul
Ce strigat de durere, va-ntuneca tot cerul.

Si nici un mare merit, credinta sau lucrare,
Nu va mai sta in sus cand Domnul va apare.

Amin