CITITORILOR MEI

CITITORILOR MEI

Nu vă cunosc dar ştiu c-aveţi dorinţă
Să împliniţi în voi a Cerului cerinţă
Să răspândiţi în jur sămânţa de iubire,
Să-L onoraţi pe Tatăl cu-n duh de mulţumire,
Să faceţi oamenilor cunoştinţă cu Hristos
Să cunoască mulţi traiul sfânt, frumos.

Ştiu că vă animă idealuri nobile, curate
Că vreţi să fiţi exemple de integritate,
Că dorul ce vă leagă de plaiurile sfinte
Şi mierea culeasă din cereştile cuvinte
Vă dau tării nespuse să alergaţi spre ţel
S-ajungeţi în Grădina din veşnicul Betel.

Cunosc şi gândul vostru: e gândul veşniciei
El dă aripi ne-nfrânte spre Ţara Bucuriei
E gândul ce vă poartă pe culmile credinţei
Şi-nflăcărează-n voi luminile fiinţei
Vă dă alin în stările de crunte încercări,
Vă-nalţă din prăpăstii când vin alunecări.

Păstraţi mărgăritarul ce vi l-a dat Mesia
Atunci când v-a chemat, când i-aţi primit solia
Veţi mai avea pe cale împotriviri şi piedici
Dar fiţi întotdeauna de-mpărăţie vrednici
Lăsaţi în urma voastră mireasma dedicării
Şi mulţi vor fii mai tari în zilele-ntristării.

Luptaţi cu zel nestins în lumea de derută
Vegherea voastră fie veghere ne-ntreruptă
Iar untdelemnu-n lămpi să nu se-mpuţineze
Iubirea altruistă nicicând să nu-nceteze
C-aşa vă-ndepliniţi şi scopul şi menirea
Şi-aşa-nţelegeţi bine ce-nseamnă nemurirea.

Şi totuşi vă cunosc: sunteţi confraţi cu mine
Gustăm cu toţi din farmecul stărilor divine
Ne leagă jertfa crucii şi-acele aspiraţii
Ce dau edificare; mai dau şi inspiraţii
Ne leagă Adevărul şi Duhul vieţii noi
Şi crezul neclintit în viaţa de apoi.

Urările de bine ce vi le las în scris
Primiţi-le cu drag; au gust de Paradis
Vă port voios în suflet rugându-mă s-aveţi
Trăiri ce pot rodi divine frumuseţi
Ne vom vedea-n tărâmul unde-i lumină-ntruna,
Unde vom fii înconjuraţi de sfinţi pe totdeauna.

George Cornici/ 18 Iunie, 2007