Citadela dragostei

Citadela dragostei
de Octavian Sarb

Sunt un om, zilele mele
Numarate-s pe pamant,
Insa am mai sus de stele
O alta viata prin Cuvant.

O viata noua-nvesnicita,
Ce-n asta lume a patruns,
Chiar la vremea potrivita,
Dupa planul bine-ascuns,

Ce l-a intocmit in Sine,
Dumnezeul Creator,
Ca sa scape orisicine
Striga dupa ajutor.

Astfel S-a-ntrupat Cuvantul
Si pe-ai Sai i-a cercetat,
Dar elanul si avantul
Legalist i-a-ntunecat.

Ei L-au blestemat pe cruce,
Toti de El s-au lepadat,
Diavolul voia sa-ncurce
Planul mantuirii dat.

N-a fost, insa, cu putinta
Sa ramana in mormant,
Ci-a-nviat in biruinta,
Implinind fiece cuvant,

Ce-a fost scris in Cartea Legii,
Ce-a fost zis prin prorocii,
Pe taramul fardelegii
Mantuire-avem, sa stii!...

Sunt un om, zilele mele
Le traiesc pe-acest pamant
Inaltand pe Hrist in ele,
S-astfel, dincol` de mormant,

Voi fi inaltat de-Acela,
Ce-a fost inaltat de mine,
Locuind in citadela
Dragostei fratesti depline!

Oradea 21 febr 2013.