CIOCANUL SI CUIELE

De lîngă casa unui creştin,
Se muta-se un vecin.
Şi creştinul, mulţumi Domnului frumos,
Că-n locul lui veni un credincios.

De cîte ori în grădină se vedeau,
Peste gardul ce-i despărţea, vorbeau.
Dar dintr-o dat,
Ceva ciudat!
Creştinul la noul vecin a observat:

De cîte ori îl întreba "ce face?"
El răspundea; -Încolo şi-n coace,
Cu ciocanul, bat cîte-un cui.

Dar creştinul se uita la mîna lui,
Mîinile-i erau goale,nimic n-avea
Şi nici un zgomot nu se auzea.

Într-o zi n-a mai răbdat:
-Auzi vecine, l-a întrbat
Spune-mi să -nţeleg şi eu,
De ce răspunzi aşa mereu?
De vre-o săptămînă,
Tot cu ciocanul şi cuiele-n mînă,
Pe cînd vreau să zic...
În mînă, tu nu ai nimic!

-Păi frate, de cînd m-am pocăit
Firea veche-am răstîgnit,
Dar nu-i place pe cruce, vrea jos,
Să mă despartă de Hristos.
Deaceea tot timpul am la îndemînă,
Cuiele şi ciocanul în mînă.
Totdeauna-s pregătit
Cînd văd că pe cruce s-a clintit,
Pe scară repede mă sui,
Şi-i mai bat cîte un cui.

Atunci, creştinul a-nţeles că vorbeşte,
Cu înţeles duhovniceşte.