Ciocanul...

Ciocanul...

Ciocan în multe forme, lucrat cu înțelepciune,
Să fie folosit, de oamenii de rând,
Când stau în fața legii, cu el se poate spune:
-Aceasta e sentința, așa s-a hotărât!

Cu el lucrează omul, îndreaptă sau dărâmă
Și bate cu putere, în piatra cea mai grea,
Cu forță o zdrobește, apoi o modelează
Lucrând cu măiestrie, cu unealta sa

Ciocanul este pus, în mână cu tărie,
De Meșterul cel Mare când vrea să potrivești,
Te prelucrează numai și te zdrobește în fire,
Să fi ființă nouă, cu El să locuiești

Ciocanul-i folosit pentru lucrări mai grele,
Acolo unde omul e tare înțepenit,
Se iau măsuri îndată, se bate cu ciocanul,
Să capete o formă, la locul potrivit

Ciocanul e unealta, ce zguduie și rupe,
Făptura ce e rece și greu de prelucrat,
Căci Domnul ne iubește și vrea să ne transforme,
Din fire păcătoasă, să fim aur curat

Ciocanu-i necesar de mare îndreptare,
Atunci când mâna-I tare, lovește îndeajuns,
Și cine este acela, ce i se împotrivește,
Să dăltuiească omul, ce L-a iubit nespus

Ciocanul face rană, când spulberă pământul,
Și tot o mână sfântă, o leagă cu balsam,
La Glasul celui veșnic pornește chiar și vântul,
Căci totul se îndreaptă, după mărețul plan


În Universul mare lucrează Mâini dibace,
Ce din vecie Îi veșnic, El este Tatăl meu,
Și El lucrează astăzi, în felurite moduri,
E Meșterul Mesia, El este Dumnezeu.

14.07. 2020
Floarea F.