Cine sunt eu, Doamne

Cine sunt eu, Doamne

Cine sunt eu Doamne?
C-ai pus atata bunatate in sufletul meu?
Ca m-ai iertat de toate.
Ca ai oglindit privirea si peste fiinta mea,
Ca mi-ai dat izbavirea ce nu as merita?

Si strang cu durere, dorul din piept.
Si inima-mi geme, spre Tine se-nalta,
Tacuta si-n taina ridic intrebarea,

-Cine sunt eu Doamne, de ai venit la mine?
Nu pot sa ma aseman, cu frunza batuta de vant,
Nu pot Isuse, decat, ca sa plang,
Ca-n marele har ce mi-ai aratat,
Eu azi ma ridic, ca Tu mi l-ai dat.

O Doamne imi canta in inima darul,
Speranta-mi revine, chiar greu de-i calvarul.
Nadejdea din mine ma-nalta mai sus
Si urca pe scara pan-la Isus.

Si port pe aripi de vis al meu singur dor
Asa cum am spus, cu drag ca sa zbor,
Si mii de brate ma ridica, vad eu,
Spre Tine cel care, esti Domnul meu
Si-mi intaresti viata, ca sunt robul Tau.

Apoi solul trimiti, cu picaturi de iubire,
Sa vina sa-mi dea, trezandu-ma din fire.
Si fara speranta ca sunt cineva,
Sa te intalnesc apoi undeva.

O, Doamne, nimic nu m-atrage,
Ce simt ca ma leaga, aceeia-i durerea.
Si vreau ca sa scap, si-apoi privirea,
S-o pot inalta, cu drag, inaintea Ta,
Cu bucurie ca-i atat de aproape
Acel care o data ma chema de peste ape.

Cand graiul in sus la Tine-mi indrept,
Cu gandul tacut si fata in piept,
-Cine sunt eu Stapane iubit,
Ca, de atatea ori Te-am intalnit,
Si mi-ai dat putere si-ai fost langa mine,
Si tu m-ai rapit din lacrimi si suspine.

Tu mi-ai intarit si inimioara mea,
Sa nu stea mohorata, ascunsa-n fata Ta.
Si m-ai spalat si pe-un asin la han m-ai dus,
Cine a platit pretul? doar tu ai fost Isus.

Iar eu atata pot sa spun ca iubesc,
Ca Te iubesc si viata, ca un dar,
Spre Tine Isuse, se-ndreapta in har
Si la Tine-o aduc, cu dragoste iar.

O, Doamne, nimica nu-i bun
Daca nu esti aicia acum.
Si nimic nu este frumos,
Decat in ochii Tai privind bucuros.

Eu printre suspine ma zbat uneori
Si strig inspre Tine, privind peste zari.
-O, Doamne, stiu ca viata mi-ai dat,
Si un nume atat de minunat,
Sa fiu copilul Tau si mergand pe cale-n sus,
Sa pot intr-o zi, s-ajung la Isus.

Acesta sunt eu, un fiu preanascut,
Din sangele scurs a data-n trecut.
Pe crucea de lemn cu atata durere,
Tu m-ai zamislit, Isuse-n tacere.

Privesc catre Tine, cununi ai pe brat,
Sunt premii de care si eu sunt atras.
Si am s-o primesc chiar din mana Ta,
Cununa de lauri in gloria Ta,

In zilele sfinte ce-au fost aurite
Sa spuna adevarul si fapte traite.
Atunci langa Tine, intrebare am sa-Ti spun,
-Ce-am fost eu Doamne, atata de bun?

Nimica, Isuse, un fir de praf in tarana,
Dar inima mea de dorul Tau acuma suspina.
Binecuvantat sa fie al Tau nume sfant si mare,
Cel care calauzesti viata mea peste hotare.

Cel care-mi intaresti piciorul,
Si-l feresti de groapa mare,
Unde cel rau vrea adesea,
Ca sa cad, la stramtorare.

Doamne, esti al meu prieten singurul,
Care ma ia de brat, ce ma povatuieste,
Si ma trece peste valuri,
Ceas cu ceas ma intareste.

Ce face din mine o zeitate,
Promisa-n iubire si multa dreptate.
Doamne privirea-Ti coboara, in trepte as vrea,
Caci nu pot suporta lumina din ea.

Si murmurand aici prin suspine,
Astept ca sa vie o clipa la mine,
Ca mana de-ntinzi prin marele har,
Pasii mei urca, pun jertfa pe-altar.

Si nici o povara nu-ntrece fiinta,
Ca eu voi pleca, la cer mi-e dorinta.

Amin