Cine sunt eu?

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? să pot privi Splendoarea,
Şi Slava unui mare Dumnezeu,
Ce zi de zi şi-arată Îndurarea,
Prin tot ce se întâmplă-n jurul meu.

Un rob nevrednic, ciobul din ţărână,
Un călător prin lume fără rost,
Aş fi de nu mi-ar fi întins o Mână,
Când prăbuşit în pulbere am fost.

Cine sunt eu? de s-a oprit la mine,
Acel Samaritean bun şi milos.
Când auzeam în jur doar voci străine,
Ce nu mi-au fost o clipă de folos.

Mă-ntreb: cine sunt eu şi de ce oare?
Făr´ nici-un merit de la El primesc,
Comori cereşti de binecuvântare,
Ce-n orice zi din zori se înnoiesc.

Eu niciodată nu voi înţelege,
În largul univers, cine sunt eu?
Cum de pe tronul Lui ceresc un Rege,
Ascultă când Îi spun necazul meu.

Trimite aici jos, de sus, din slavă,
Mulţimi de îngeri care mă păzesc,
Răspunde Iubitor fără zăbavă,
Când umilit în rugă mă zdrobesc.

Privindu-L cum în chinul greu se frânge,
Mă-ntreb adeseori: cine sunt eu?
Când preţul izbăvirii cere Sânge,
Un Dumnezeu să moară-n locul meu!

De-aceea Lui mă-nchin cu-ntreaga fiinţă,
Şi Îi aduc al mulţumirii dar,
Căci eu nu sunt nimic dar, prin credinţă,
Am dobândit al Mântuirii Har.
Ilie Belciu