Cine-si da lui isi cine-si face lui isi face

Langa un sat un biet mosneag
Chinuit de vremuri grele
Taraia al sau picior
Stind pe doua carje grele

Cind si cind pornea mosneagul
anspre sat la sarbatoare
sasi cerseasca de mancare
fara a uita sasi ia sacul lui cel rupt

Intro zi o gospodina din marea societate
Egoista fara mila si plina de rautate
se gandi cum sa muteasca glasul acestui cersitor
ce era de atata vreme pe la poarta tuturor

Repede facu o paine din faina cea mai alba
si puse otrava in mijoc si apoi o coapse-n tava
dandui inima-i tresalta ca deacum nu va mai trece
cersitorul pe la poarta

mosneagul isi lua darul primindul cu bucurie
si fiind frumoasa painea se gandi ca so mai tina
Sia luat hrana pentru o vreme si apoi se intoarse acasa

nici nu se aseaza bine caci se arata pe carare
un voinic era din sat venea de la vanatoare
Obosit si mort de foame dupa el avea un caine
Veni la bordei la mosu si-l intreaba cu rusine

Mosule de nu te superi nu ai ceva de mancare
cum sa nu raspunde mosul chiar acum am
fost in sat si chiar mama dumitale o
paine alba mia dat
Iao taio si mananco potolesteti foamea-n pace
Cinesi da lui isi da cinesi face lui isi face

Tanarul mancand din paine se idreapta inspre casa
Si pe drum el se gandeste cat de bun a fost mosneagul
Inra-n curte si deodata el incepe sa se vaite
au mie rau si tot vomita
Cum ce ai? intreaba mama spunemi iute ceai mancat?
Nam mancat raspunse fiul decat painea cea frumoasa ce-ai dat la cersitor azi cand a fost
la noi acasa

Mama sa se ingrozeste de fapta ei vicleana
si atunci ea se gandeste
Cinesi da lui isi da cinesiface lui isi face