Cine oare-aduce-un soare

Cine oare-aduce-un soare în al zilei răsărit,
Cine luna o așează, stelele în asfințit,
Numai Domnul toate poate să le facă pe pământ,
El e Creatorul lumii, și a locului ce-i sfânt.

Cine apele întinde, cine este-a lor izvor,
Cine fiarele hrănește, păsărilor le dă zbor,
Numai unul e sub soare, este viu... e-adevărat,
Începutul și sfârșitul, El e Cel ce le-a creat.

Cine pasul îți pornește, inimii bătăi i-a dat,
Cine ochi îți deschide, să vezi adevăr curat,
Numai Unul e lumină, lângă tine e mereu,
Căci ales ai fost odată, să fii astăzi fiul Său.

Dar iubirea cea mai mare, oare cine a avut,
Să aducă veșnicia, și să stearg-orice trecut,
El e Împăratul care, biciuit era cândva,
El ducea povara lumii,
Când pe Golgota urca.

Cine azi mai dă salvare, celor ce-s nenorociți,
Scufundați în amăgire, căci de rău ei sunt robiți,
Salvator e numai Domnul, neschimbat e Dumnezeu,
Cum a fost plin de iubire, El va rămânea mereu.

Numai El este lumină, numai El este izvor,
Numai El e temelia, celor care astăzi zbor,
El e lacrima ce curge, bucurii ce poate da,
Dumnezeu e-n toate totul, El e viața... dragostea.
Amin