Cine oare?

Cine oare ne păzește?
Domnul nostru ne călăuzește
Chiar de necazul ne va acoperi
Domnul nostru ne va călăuzi
Și inima ne-o reînnoiește
Și înțelepciune din belșug ne dăruiește

Domnul meu m-a vindecat
Domnul meu m-a salvat
Și de patimi m-a scăpat
De robii m-a eliberat

El veghează asupra mea
Și nu va da înapoi cândva
Și atunci când furtuna îi mare
El dă pacea Sa cea tare

El nu mă va lăsa
Să fiu chinuit de firea mea
Arată-mi ce voiești în viața mea
Îndreaptă-mă spre calea Ta,
Căci Tu vei face așa...

Căci voia Ta se va face pe pământ
Și nici nu se va împotrivi cel sfânt
Tu ești Cel ce poate zdrobi
Pe cel aspru pedepsi

Nimeni nu Ți se poate împotrivi,
Iar cel fără prihană se va odihni
Doar la sânul Tău se va liniști.

De ce nu semeni ca să strângi ceva?
Nu cârti nu fă cutare lucru
Ci isprăvește-ți alergarea bună
Ca să dobândești cunună

Vei sta tare prin Cel ce-a suferit
Împotrivire din partea celor nelegiuiți

O crește-mă în cunoștința Ta
Nu mă lăsa să fug departe de Fața Ta
O crește-mi iubirea mea,
Fă-o așa cum este a Ta

Nu mă duce departe de prezența Ta
Răspunde degrabă la rugăciunea mea
O crește-mă în cunoștința Ta
Păzește-mă pe calea ce-o voi urma
Care este în conformitate cu toată voia Ta

Scapă-mă de plasa celui rău
Întărește-mă și fii alături mereu
Păzește-mă de cel rău
Care nu dorește să trăiesc în conformitate cu voia Tatălui meu
Care este după Cuvântul Tău
O crește-mă în harul Tău

O vino-ți în fire creștine
De ce-ai lăsat tu veacul să te domine?
Lăsând ce este sfânt și pentru tine
Făcând ce este rău și nu spre bine
Făcând ce face lumea, dar nu creștinii!
Din lipsă de cuvânt și cunoștință
Cei răzvrătiți își iau moartea ca locuință

Lasă-te de lume frate drag,
Și nu-ți uita chemarea rămânând în prag
Fă ucenici din popoare
Arătându-le doar pilde de valoare

Cheamă-L să te ajute pe Cel sfânt
Ca să te îndrume din cer vorbind
Ca să-ți cunoști chemarea cea aleasă
Și să slujești pe ceilalți răspândind mireasmă
Să ai un gând și o simțire
Cu cei ce urmăresc o Căpetenie
Pe cel ce este veșnic Împărat
Îmbrăcat cu tărie în al Său palat
Care dorește cât mai multă mântuire
Căci a plătit un preț pentru izbăvire

De ce-ai fugit de pacea cea gustoasă
Făcând doar lucruri rele, la tine acasă
Vei da socoteală după moarte
Căci inima ta este departe

De ce urăști tu harul de-a sluji?
Făcând ce nu este bine din pruncii

O scrie-ți pe tăblița inimii
Cuvântul cel din veșnicii
Destinat celor, ce-au fugit de nebunii
Trăiește prin Cel ce-a suferit împotrivire
Căci doar El va da izbăvire.

O mergi spre acel ce este o împotrivire
Și roagă-l fierbinte să vină pe calea ce duce spre mântuire
De ce nu-ți pasă de sufletul ce piere?
Ce va merge în chin, ci nu plăcere...

Nu te lăsa ademenit de femei străine
Căci unele sunt păgâne
Nu lăsa inima să-ți fie atrasă de ele
Căci doar nevasta ta îți este plină de mângâiere
Bea apă din izvorul tău
Ca să nu fii ademenit de cel rău

Chiar de vom cădea în plasa celui rău
Domnul ne va ridica, căci ne dă harul Său
Iar de vom devia, El ne va îndrepta
Spre calea vieții vom alerga
Și nicicând nu vom cădea,
El mereu ne va învăța
Iar frica nu va mai fi
Căci Iisus ne va întări
Viața veșnică o vom primi

Iisus ne-a salvat
De robie ne-a eliberat

Slavă Ție Doamne în veci
Căci vom fi cu Tine sus acolo în veci

Amin.