Cine-ntreabă mii și sute

Cine-ntreabă mii și sute
Nu-și mai face-n veci cuptor.
Cei nehotărâți și leneși
Foarte greu vor propăși,
Chiar de le dai ajutor
Sunt zadarnici până mor.

Dacă bați ți se deschide,
Dacă ceri ai să primești,
Dar dacă nu miști, zadarnic,
Propășește doar cel harnic,
N-ai nimic când lenevești
Și nu vrei ca să muncești.

Nu poți să ai și ouă,
Și pui, și cloșcă grasă.
Toate de le faci în pripă,
Nici cu lene și risipă
N-ai îndestulare-n casă,
Nu ai ce pune pe masă.

De la gură să-ncepi sacul
Și din capăt lucrul tău.
Altfel fără rânduială
Nu iese bună croială,
Nu faci bine, ci faci rău,
Nu lucrezi cu Dumnezeu.

Ușa cu prea mulți stăpâni
Care peste prag pășesc
Stă curând fără țâțâni
Și-au să intre și străini.
Unde prea mulți poruncesc,
Chiar de-i mult ei risipesc.

Pentr-un cui pierzi o potcoavă,
Pentr-o umbră pierzi o vară.
Dacă ești zgârcit și leneș
Stai la umbră sub cireș,
Că ești uituc din cale-afară
N-aduni nimic în cămară.

Munca te scapă și de rele:
De urât, de sărăcie,
Și de faptele stricate
Ce te-ngreunează, frate.
De ești om de omenie,
Te vei bucura-n vecie.
Amin.
(Joi, 4 februarie 2021)