Cine ești Tu Doamne sfinte

Cine ești Tu Doamne sfinte, inima de mi-ai furat,
Gandul meu ce-i doar la Tine, este-atât de-ngândurat,
De când eu pe drumul vieții, Domnul meu te-am întâlnit,
Inima îmi bate tare, pasul meu e-un pas grăbit.

Cine ești de-a mea ființă, te dorește zi de zi,
Ochii mei și-n vremi de ploaie, nicicând nu s-ar dezlipi,
De la ceruri, chiar de norii, stau întinși în fața lor,
Căci în mine arde-ntruna, flacăra de-un mare dor.

Cine ești de-mi bate-ntruna, inima doar pentru Tine,
Eu mereu a Ta prezență, o simt vie lângă mine,
Este cea care mă poartă, azi pe abur de iubire,
Ce îmi umple-a mea ființă, de o mare fericire.

Ce-ai făcut de eu te caut, ce-ai sădit în mine... spune,
Ce-ai făcut din a mea viață, de în ea doar al Tău nume,
Îl rostesc... îl chem, căci Doamne, nu aș vrea să mai trăiesc,
Fără Tine, căci Tu mie mi-ai dat harul să iubesc.

Să iubesc... ce minunată, este dragostea din Tine,
Dumnezeule din ceruri, cea care-i mereu în mine,
Simt cum flacăra iubirii, arde-aprins în pieptul meu,
Căci ești viu, și-a Ta prezență, eu o simt Doamne mereu.

Simt cum sunt purtat pe mâna, ce-ai întins-o doar iubind,
Sufletul și-a mea ființă, Dumnezeule divin,
Într-un car de biruință, simt cum sunt purtat mereu,
Ce-ai făcut de astăzi greul, nu mai este-atât de greu.

Cine ești... astăzi mi-arată, viața care o trăiesc,
Tu ești Regele iubirii, Cel de soi Împărătesc,
Plin de-adâncă umilință, de o mare bunătate,
Ce o văd în zorii zilei, și în miezul cel din noapte.

Cine ești... îmi spune clipa, când eu simt o alinare,
În durerea nevăzută, ce o am atât de mare,
Cine ești... îmi spune vorba, ce îmi spui ca să o spun,
Este limba ce nu-mi lasă, pasul sungur azi pe drum.

Acu știu cine ești Doamne, ești Acel ce m-ai salvat,
Tu ești și Mângâietorul, inima ce mi-a furat,
Cu iubirea minunata, Tu pe mine m-ai cuprins,
Focul ce mocnea în mine, Tu din nou azi l-ai aprins.