Cine esti Tu?

Departe, într-un colț de lume
Trăia un om evlavios
Și după cum povestea spune
Acesta fiind mai credincios

Avea-n cuvinte revelații
Și cam în fiecare seară
Avea un fel de conversați
Ce începeau încet să pară

Un mod de taină, și răspunsuri
La orice fel de întrebare
Dar uimitor că vocea-aceasta
În fiecare seară-apare

Dar, într-o noapte furtunoasă
În timp ce sta în rugăciune
Aude vocea dintr-o dată
Și-ncepe temător a spune:

Cine ești Tu? Ce vrei cu mine?
De ce mă cauți nencetat
Aștept răspunsul de la tine
Dar, vocea, iată c-a plecat

Și-apoi, în următoarea seară
În timp ce cobora pe scări
Aude vocea care spune:
Te-am auzit de-atâtea ori!

Plângând s-a dus în odăiță
Și pe genunchi s-a aplecat
Și-L aștepta să-i dea răspunsuri
La tot ce el L-a întrebat

Și-n marea negură a nopții
Apare vocea care spune:
Cine sunt eu? ! Sunt Domnul Păcii
Sunt cel ce te-a chemat pe nume!

Cine sunt Eu? ! Sunt Împăratul!
Ce-n casa lui încă te-așteaptă
Sunt cel ce îți conduce pasul
Sunt cel ce-ți este veșnic "TATĂ"

Sunt cel ce este vindecare
Și dă lumină orbilor
Sunt cel cel ce-n gândul tău apare
Sunt sfântul" FOC MISUITOR"

Acum îți ști conducătorul
Iar tot ce vreau Eu de la tine
e sa asculti de-nvățătorul
Și să rămâi mereu cu mine

Ce vreau cu tine e ca-n lume
Să fi exemplu pentru cei
Ce-au încetat să mai vegheze
La fel ca tine sunt și ei.

Și ei aud aceeaș voce
Și se întreabă nencetat
Cine sunt Eu, de ce îi caut
Și ceam de gând cu ei să fac

Apoi își ridică privirea
Și dupa tot ce asculta-se
Avea în suflet fericirea
Și bucuros îl intreba-se:

Dar nu ești Tu acel ce veșnic
Dă totul celui ce-a cerut?
Și nu esti tu cel ce deschide
Acelui care a bătut?

Ce-ai spune de-ai vorbi odată
Poporului atât iubit?
Dar iată vocea se aude
Spunând: M-ați înțeles greșit!

E-adevărat, Eu sunt cel care
Dă totul celui ce-a cerut
Eu sunt acel ce le deschide
Acelor care au bătut!

Dar deseori Eu sunt acela
Ce bate chiar la ușa ta
Iar daca vei deschide ușa
În viața ta Eu voi intra

În schimb, atunci când bat la ușă
E încuiat și trist că știu
C-atunci când vreau sa intru-n acasă
E totul gol si e pustiu.

Și asta ca o antiteză
Oricât ți s-ar părea ciudat
Aleg să mă descopăr celor
Ce încă nu M-au căutat

Aleg să le răspund acelor
Ce n-au vreun semn de întrebare
Și-atunci vii ziceți: Nu e Domnul!
Sau cel puțin doar vi se pare

Iar omul ascultând de voce
De tot ce Dumnezeu ia zis
A spus senin si cu blândețe
Mi-aș fi dorit să fie vis

Credeam că ești învățătorul
Ca noi știm bine ce-am ales
Că Tu ești Calea și-Adevărul
În schimb, noi nu am înțeles

N-am înțeles a Ta iubire!
Că Tu ne vezi la fel pe toți
Și că, cu-a Ta nemărginite
Vei fi mereu acel ce poți

Iar omul când primi răspunsul
Atunci pe Domnul L-a aflat
Stătea cu El în rugăciune
Și, noaptea, vocea a plecat

De-atunci în fiecare seară
Aude vocea care spune:
Cine sunt Eu? ! Sunt Domnul slavei
Sunt cel ce te-a chemat pe nume!

Dacă ești trist și n-auzi vocea
E fiindcă nu ai înțeles
Cât de puternică-i iubirea
Cu care Domnul te-a ales

Ești printre cei ce-au auzit-o?
Și de n-ai fi, n-ai spune nu.
Acum am să m-opresc o clipă
Și-am să mă rog s-o-auzi și tu

S-auzi că El e împăratul
Ce-n casa Lui încă te-așteaptă
E cel ce îți conduce pasul
Și cel ce-ți este veșnic "TATĂ"