Cine ești ?

Cine ești? Cine ești?
Mă întrebă o voce clară
De departe, de demult
Cine sunt? Cine sunt?

Iată sunt un abur care
Vântură pe lângă vânt.
Și gonind prin lumea aspră,
De fantasme și argint

Căutam, strigând în zare,
Cu ochi palizi de pământ
Un izvor a cărui ape,
Nesecate sunt pe veci; ...

Tu, de cauți azi izvorul.
E aici, eu l, am găsit
E un DOMN măreț, puternic
Rege peste infinit.

Este Cel al cărui nume
Îl slujesc, cu drag, mereu
HRISTOS cel din veșnicie
HRISTOS, DOMNUL-DUMNEZEU!

Și azi vocea de departe,
O aud ca-n alte dăți;
Însă astăzi făra teamă,
Fiindcă sunt al lui HRISTOS

Îi răspund cu ochii limpezi
Si cu mâini spre cer urcate:
Sunt al celui ce dă viață
Sunt al Celui care poate,

Să iubească, să de-a aripi,
Înspre cer, spre paradis
Ce împlinește pe vecie,
Ce, n iubire a promis;

Așa că alerg prin lume
Tot spunînd oricui în cale,
Că IZVORUL e HRISTOSUL,
Ce coboară acum în vale,

De pe muntele veciei
Și, al Domniei minunate
Astfel, toți să aibă viața,
Și astfel toți să aibă parte

De- a Împărăției nuntă,
De, al ei mire, minunat!
Slavă Celui ce e veșnic
Ce e veșnic Împărat!


Biruințele lui David