Cine ești???

Cine ești? ? ?
Tu Cel ce mie, îmi deschizi de dimineață,
Ochii... si un mare zâmbet, îmi apare-n ea pe față.

Acea rază care vine, dup-o noapte-ntunecată,
Îmi ridică mereu ochii, spre lumin-adevărată.

Cine ești? ? ?
De-mi dai speranță, când eu deznădăjduiesc,
Și îmi pui ceva în mine, pentru care să trăiesc.

Căci acel ceva mă face, să înaintez mereu,
Clocotește el în mine-n ceasul bun, dar și-n cel greu.

Cine ești? ? ?
Tu spune-mi astăzi, de îmi dai mereu putere,
Si credință, și iubire dar și-o mare mângâiere.

Simt mereu cum se coboară, și mă mângâie ușor,
Cineva de sus... din ceruri, printr-un blând și sfânt fior.

Cine ești? ? ?
De-mi este vie-acea bătaie-n piept mereu,
Când eu simt a Ta prezență, inima-mi se zbate rău.

Frământare îmi aduce, prin dorința de-a urma,
O... acea iubire care, ea îmi umple inima.

De ce Tu? ? ?
De ce Tu astăzi, ai aprins un foc aprins,
Chear de arde-atât de tare, nicicând nu voi fi învins.

Căci e-un foc aprins de-Acela, care este Cineva,
Nu oricine, ci e unul... ce domnește-n viața mea.

O... eu știu... ,
Iubirea care, eu o simt în orice zi,
Este numai de la Domnul, El o poate dărui.

Nimeni pe pământ nu poate, să iubească ca Isus,
Sau să-mi ducă greul care, eu în viață-l am de dus.

Și mai știu... ,
Că zorii zilei, dar și zorii cei din noapte,
Numai Cel ce este veșnic, ca să mii aducă poate.

Căci în mâna Lui sunt toate, orice timp și orice vreme,
Și în ele-a mea ființă, de nimic ea nu se teme.

Eu mai știu... ,
Mai știu că Domnul, singur nu mă va lăsa,
Căci ales am fost odată, să ajung în slava Sa.

M-a luat odat' de mână, și din lume m-a salvat,
Cu o mică picătură, de-a-l Său sânge m-a spălat.

Și de-atunci... ,
Mereu eu pasul, mi-l grăbesc pe urma Sa,
A-l Său glas e-acela care, mă conduce-n viața mea.

A mea viață-n a Sa mână, e purtată ea mereu,
Căci eu l-am ales să-mi fie, călăuză... Dumnezeu.

El mi-a fost, și azi îmi este-Acel ceva ce îmi doresc,
Nimic nu iubesc în viață, doar pe El eu îl iubesc,
Nu-l voi părăsi vre-o dată, nici El nu m-a părăsit,
Când am fost lăsat El Domnu-a fost Acel ce m-a găsit,
M-a-nviat cu o suflare, ca să fiu din nou eu viu,
Mi-a deschis un drum în față, când eram într-un pustiu,
Și acel ceva din mine, care arde azi mereu,
Este foc de dor... iubire, după cer și Dumnezeu.