Cine ești?

Cine ești? ...
autor. Diana (G. U)

Cine ești de-mi dai nopți pline, lacrimile cristaline, zilele cu nori senine, cine ești Tu... oare cine?

De îmi dai în ziuă vise, să-nțeleg cele ce-s scrise, îmi dai și cele promise, glasul mă desțelenise.

Cine ești de-a Ta privire, plină-i doar ea de iubire, de-o întreaga nemurire, cine ești de ești un Mire.

De-ai ales a Ta mireasă, de o spiță ce-i mai joasă, din ruine ce-i culeasă, Să îți fie ea aleasă.

Cine ești de ai și luna, de ai Tu chiar și cununa, poți să faci ca să fim una, cine ești de dai arvuna.

Dai mereu mare putere, alinare în durere, dai cereasca mângâiere, cine ești fagur de miere.

Căci mi-e gura îndulcită, buza-mi este delipită, cânt căci nu sunt o risipă, cine ești de-ți sunt iubită.

Ma iubești când cad în vale, mersul când îmi este-agale, când suspin adânc pe cale, cine ești de-mi ești izvoare.

Doar de mare bucurie, nesfârșita veselie, care este o vecie, de ce Tu mi-o dai și mie.

Căci mi-e Doamne aplecată, inima îndurerată, și privirea-ngreunată, dar nu m-ai lăsat vre-o dată.

Stai mereu doar lângă mine, să nu fiu dat de rușine, și mereu îmi este bine, astăzi știu... nu ești oricine.

Ești cerescul meu Părinte, Cel din locurile sfinte, de Tine mi-aduc aminte, ale Tale dulci cuvinte.

Ce mi-aduc doar mângâiere, ce îmi dau numai putere, oricând inima îți cere... Tu ești Doamne înviere.
Amin