Cine Doamne?

Cine Doamne?

Cine îmi cunoaște, Doamne, inima rănită,
Când mă trezesc și când mă scol sfârșită?
Cine îmi aude gemetele negrăite,
Sub răni, sub lovituri și ocări nesfârşite?

Cine mă cunoaște mai bine decât Tine,
Când râde inima și când e plină de suspine?
Pe genunchi, Îți cer îndurare, necontenit.
Ai milă, Doamne, de sufletul meu obosit.

Doamne, Tu cunoști toată suferința mea,
Îndură-Te, mocnește în ea durerea grea.
În rugi tăcute tremură întristarea nesfârșită,
Smulge-mi copiii din capcanele întinse de ispită.

Lasă Te rog, să curgă îndurare din plin.
Nici un rău să nu-i răpună, Domnul meu divin.
Trezește-i la viață, sădește în inima lor,
Credința veșniciei, lasă harul Tău mântuitor.

Nu-i lăsa pe copii să meargă pe calea pierzării,
Revarsă peste ei, Te rog, harul îndurării.
Îmi pun nădejdea că Tu intervii, și va fi bine.
Dacă nu Tu, Doamne, spune-mi atunci, cine?

Peste copiii mei lasă binecuvântările toate,
Îndură-Te, Doamne, din ispită îi scoate.
Trezește-i, pune credința să îi însoțească.
La răpire, Doamne, nici unul să nu lipsească.