Cînd zidul morții s-a surpat

În casa ta se știe milă
Dar tu de ce te-ai întristat
Te-ntreabă Domnul azi copile
Cînd zidul morții s-a surpat

În tine-am pus Eu sînge sfînt
Și o lucrare minunată
Am început pe-acest pămînt
Ce te va duce sus la Tatăl

Am rînduit chair Duh de slavă
Să-ți fie călăuză-n drum
Precum odata Sfîntul Tată
Era prezent în nor de fum

Eu pentru tine vindecare
Am pus în duhul tău pripit
Căci vreau a Mea asemănare
De tini să fie răspîndit

Nu-ți cer nimic deosebit
Decît tristețea să o lași
Și chipul tău, ce-i obosit
Să-l porți pe ai credinței pași

Nu te impun dacă nu vrei
Dar vreau să știi că într-o zi
În viața ta vor fi ani grei
Și Eu pe tine te-am iubit

Te voi iubi pînă la urma
Și dacă într-o zi vei vrea
Să te oprești în sfînta turmă
Te voi primi, căci este-a Mea

Căci eu primesc pe cei ce plîng
Și întristați de neștiință
La pieptul Meu eu vreau să-i strîngi
Să știe sfînta biruință

În casa ta se știe milă
Dar tu de ce te-ai întristat
Te-ntreabă Domnul azi copile
Cînd zidul morții e surpat.
Amin!