CHIPUL DIN OGLINDĂ

CHIPUL DIN OGLINDĂ

Privindu-mă într-o oglindă
Văd un străin în faţa mea
Ca caută să mă surprindă
Dar nu mai ştie nici ce vrea.

E chipul meu ce se-nvecheşte
Ca şi o haină de demult
Şi care-acuma mă priveşte
Şi vrea să pară cât mai cult.

Să-i spun ceva nu prea îmi vine …
Ce-ar vrea să-mi demonstreze el
Că este mai deştept ca mine
Când îşi propune câte-un ţel ?…

Că are merite în viaţă
Şi în gândire-i mai profund ?
Că toată lumea îl răsfaţă
Ca pe o perlă dintr-un prund ?

Emancipat, cu maniere
E omul meu cel solitar.
Iar eu mă lupt cu o durere
Ce o-nţeleg atât de rar.

De ce toţi oamenii din lume
Pe-acest Adam pun mare preţ
Ca Făt-Frumos născut din spume
Atât de chipeş şi-ndrăzneţ ?!

Fiinţa cea interioară
Deşi e omu-adevărat
E un străin lăsat pe-afară
Fără mâncare, fără pat.

Prea mulţi se uită la podoabe
Ce strălucesc azi pe pământ,
Dar nu ţin cald, sunt haine slabe
Ce nu rezistă-n ger şi vânt.

E trecătoare slava lumii
Oricât de mult s-ar înălţa
În ne-nsemnatul strop al humii
Ce stă şi-acum în faţa mea.

Isus doar El îi dă valoare
Cât vasul nostru de pamânt
E-un templu plin de har şi soare,
Locaş al Duhului cel Sfânt.

Dar dacă pofta ne subjugă
Iar fraţii ni se par străini,
Şi n-avem timp să stăm în rugă,
Şi-avem şi certuri prin vecini …

Şi dacă nu-mplinim Cuvântul
Pe care corbii l-au furat
În templul nostru suflă vântul
Şi Duhul Sfânt e întristat.

Ar trebui Isus să vină
Cu biciul Său necruţător
Să schimbe bezna în lumină
Şi piatra inimii-n izvor.

El eul nostru l-a dat morţii
Când suferea pe cruce pus
Şi ne-a deschis zăvorul porţii
Ierusalimului de sus.

De-aceea caut în oglindă
Doar chipul Lui, nu chipul meu.
Şi raze vin şi se perindă
Vorbindu-mi despre Dumnezeu.

Şi parcă urc din treaptă-n treaptă
Mai hotărât spre sfântul Miel
Pe calea-ngustă dar şi dreaptă
Să fiu asemenea cu El.

Ce frumuseţe-ncântătoare
E Domnul sfânt, eternul Crin!
Trăiesc prin El o sărbătoare
De astăzi până-n veci. Amin.


**********