Chiar în genunchi de aș străbate glia

Chiar în genunchi de aș străbate glia,
Un pas, încă un pas pe lacrimi dus,
Clepsidra încă îmi va plânge datoria,
Datoare sunt cu viața, Lui Isus.

Și de-aș putea să fug, să mă ascund,
Tot n-aș alege traiul efemer,
Aleg dator, să Îl iubesc mai mult,
Pe genunchi, cu răni, să urc spre Cer.

Plătesc pe cruce-un preț neânsemnat
Și nici atât n-ar fi vrut El să-mi pună,
Dar fără cruce m-aș fi spulberat
În curenți, în vijelii și în furtună.

Știe Domnul meu, El știe ce-i mai bine,
Cum să mă poarte pe Cale, viteaz,
Cum să rămână Dragostea în mine,
Să-mi țese bucurie prin necaz.

Nu schimb crucea cu averi din lume,
Târgul îl va face numai El, Isus,
Stau și-aștept, veghez în rugăciune,
Știu că va veni precum a spus.

Nu-mi vor cădea pleoapele, în noapte,
Voi privi chiar dincolo de stele
Caci Isus e cu mine, doar El poate
Să-mi facă visul, cântec în veghere.

Timpul acasta scurt de zile, poate ani,
Până la bucuria veșnică, deplină,
Vreu să-l petrec iubind în Ghetsimani,
Vreu să-l petrec cu Isus, în grădină.

Sub măslini voi sta, aripi să-mi crescă,
Spălate-n lacrimile ca de sânge,
În zbor ușor, de pană îngerească,
Știu că lângă Isus voi învinge.

Amin!