Chiar de-mi stă o suferinț-adeseori în fața mea

Chiar de-mi stă o suferinț-adeseori în fața mea
autor. Diana G. U

Chiar de-mi stă o suferinț-adeseori în fața mea,
Ca să mă oprească Doamne, nici-o clipă n-o lăsa,
Spune un cuvânt din ceruri, ultimul e doar al Tău,
Doar de Tine-ascultă cerul, și pământul Dumnezeu.

De se-nalță munții valuri, să mă clatin nu lăsa,
Fii în toate ajutorul, numai Tu tăria mea,
Să-mi hrănești cu fericire, sufletul... să pot să fiu,
Bucuros când drumul vieții, trece-adesea prin pustiu.

De s-ar ridica și valuri, cu un scop... . de-a mă-neca,
Să cunosc adâncul mării, te rog Doamne... nu lăsa,
Mustră valurile toate, căci Tu mare-ai despărțit,
Să-ți salvezi poporul Doamne, din robia din Egipt.

Mânioși de vor fi norii, ce vor sta deasupra mea,
Ca să-și scuture mânia, peste mine... nu-i lăsa,
Mâna Ta să îi străpungă, să coboare vreau de sus,
O lumină dintr-un soare, care ești doar Tu Isus.

De s-ar tulbură văzduhul, tulburare să îmi dea,
De pe tronul îndurării, nici-o clipă nu-l lăsa,
Scutul meu mereu să-mi fie, a Ta dragoste doresc,
Să n-am teamă de puterea, ce ar vrea să obosesc.

De voi trece prin al vieții, drum ce este el mai greu,
Să îmi fie aș vrea pasul, pe-a Ta urmă Dumnezeu,
Ca să nu mă mai doboare, greul vieții ce ar vrea,
Să privesc spre deznădejde, când va fi lupta mai grea.
Amin