Chiar de întârzie, vine negreşit!

Ai mai trecut de-atâtea ori prin apă.
Ai mai trecut de-atâtea ori prin foc,
Şi ai văzut cum Dumnezeu te scapă.
Nu eşti întâia oară-n acest loc.

Ai mai strigat la Domnul şi-altădată
Şi Domnul ţi-a răspuns de-atâtea ori!
N-ai învăţat cu inima-mpăcată
S-aştepţi să vin-ai izbăvirii zori7

Nu simţi că-n zbuciumata rugăciune
Dor funiile ce te trag în jos.
Că Dumnezeu ar face o minune,
De te-ai încrede-n braţu-I glorios?

N-ai învăţat că orice-ar fi să fie,
Cuptorul încercării are ţel
Să ardă legăturile robiei,
Dar niciun fir de păr nu arde-n el?

Doar ştii că ceru-ntreg e-n aşteptare
Să vadă cum vei proslăvi acum
Pe Dumnezeu în ceasul de-ncercare.
Mai înainte de-a-ţi croi El drum.

Când pare-a nu mai exista scăpare.
Că următorul pas e-al morţii prag.
Priveşte înainte şi fii tare:
În zare flutur-al credinţei steag.

Sub steagu-acesta s-au sfărâmat zăvoare,
Puterea tocului sub el s-a stins,
A fost croit un drum uscat prin mare,
Căzut-au ziduri grele, de ne-nvins,

Grozave guri de lei au fost închise
Şi morţii s-au întors dintru mormânt,
S-au împlinit cele mai 'nalte vise
Crezând în Dumnezeu pe-acest Pământ.

Puterea Lui e-atotbiruitoare
Şi bunătatea-I fără de sfârşit
Încrede-te în Domnul cu ardoare:
Chiar de-ntârzie, vine negreşit!

Ai mai trecut prin ape şi-altădată,
Prin foc ai mai trecut de-atâtea ori!
Învaţă, dar, cu inima-mpăcată
S-aştepţi să vin-ai izbăvirii zori!