Chiar de inima îți plânge

Chiar de inima îți plânge, tu deloc nu te-ntrista,
Vine ziua, vine clipa, când doar te vei bucura,
Vine vremea fericirii, ce va fi fără sfârșit,
Vine Domnul mântuirii, Cel care a fost jertfit.

Chiar dacă îți este-amară, calea pe care pășești,
Nu-nceta doar înspre Domnul, zi de zi ca să privești,
Vine clipa re-ntâlnirii, cu Acel ce vine-ndat,
Tu mai rabdă înc-o vreme, fiule de Împărat.

Chiar de-ți este-adânc suspinul, doar acolo vei simți,
Alinarea cea divină oricât el de-adânc ar fi,
Iar de-i lung... așteaptă ziua, când pe nor se va vedea,
Cum coboară ca să vadă-ntreg pământul slava Sa.

Chiar de verși mereu doar lacrimi, tu nu deznădăjdui,
Cel care toate le strânge, ție îți va dărui,
Clipe vii de fericire, ce sfârșit nu vor avea,
Lasă lacrima să-ți curgă, tu nu te îngrijora.

Chiar de-ți este calea-n noapte, să privești spre răsărit,
E acel ce niciodată, n-are nici-un asfințit,
Chiar de-ti este obosit-a ta ființă pe pământ,
Nu uita... a pus în tine, o putere Cel ce-i sfânt.

Chiar de negura de ceață, este deasă-n fața Ta,
Să nu îți oprești tu pasul, Domnul îți va lumina,
Drumul către nemurire-n orice vreme ar sosi,
Tu să mergi doar înainte, vine Cel ce va veni.

Strigă azi a ta durere, și din ceruri Dumnezeu,
Se va coborâ s-aducă, ajutor greului tău,
Chiar de-ți este grea strigarea, ca să strigi... nu te opri,
De pe tronul îndurării, Domnul te va auzi.

Chiar de-auzi străine șoapte, nu te teme... Dumnezeu,
Cu puterile străine, va lupta doar El mereu,
Însă tu rămâi în toate, sfânt, umil și răbdător,
Nu te-ndepărta de Domnul, stai mereu lângă izvor.