Chiar de-ar fi să-mi duc azi crucea

Chiar de-ar fi să-mi duc azi crucea, doar prin văile adânci,
Chiar dacă mi-ar trece calea azi mereu doar printre stânci,
Nu mă las nicicând de Domnul, doar El e nădejdea mea,
El îmi este călăuză, printre stânci și valea grea.

De-i acoperit tot cerul, eu îl văd doar pe Isus,
Căci privirea mea aleargă, dincolo de nori... mai sus,
Printre ei nu fac popasuri, ba mai mult... pasu-mi grăbesc,
Căci vreau cât eu mai îndată, pe Isus să-l întâlnesc.

Chiar de-i astăzi întristarea, așezată pe pământ,
Am mereu doar bucurie, și în inimă și-n gând,
Căci în ele-ntotdeauna, pe Isus îl port mereu,
E cu mine-n orice vreme, n-am teamă de nici-un greu.

Chiar de noaptea este lungă, voi privi spre răsărit,
Nu va zăbovi vre-o dată, Cel ce este-un infinit,
El îndată va apare, vremea este-n mâna Sa,
Chiar de este una lungă, eu mereu voi aștepta.

Sub o umbră în tăcere, stau și-n timpul cel mai greu,
Peste mine își întinde, aripa un Dumnezeu,
Chiar de este tulburată, vremea care a venit,
Nu am teamă, e cu mine Cel ce moarte-a biruit.

E cu mine Salvatorul, e cu mine Dumnezeu,
E mereu El și cu tine, e și Dumnezeul tău,
Chiar de nu mai ai putere, El și ție îți va da,
Tu sa te încrezi în Domnul, și doar în puterea Sa.

Să nu ai vre-o dată teamă, că ești sigur pe pământ,
Poartă-L azi și tu pe Domnul și în inimă și-n gând,
Vei vedea... de vor fi grele, zilele ce vor urma,
Tu vei birui căci Domnul, este-n ele-n fața ta.
Amin(diana)