Chiar de-am fost străin odată

Chiar de-am fost străin odată, chiar dacă am rătăcit, pe a lumii drumuri care, eram de plăceri orbit,
Astăzi sunt salvat căci Domnul, viaț-a scris în dreptul meu, m-a salvat din grea robie, din pustiu salvat sunt eu.

Chiar dacă am mers spre moarte, alergând spre nicăieri, Domnul a trimis lumina, sfântă... cea de după zări,
El mi-a arătat cărarea, și-acea urmă ce-a lasat, ca să calc pe ea în viață către locul minunat.

Chiar dacă am fost o frunză, spulberată de un vânt, astăzi sunt mereu o floare, înflorită pentr-un Sfânt,
Căci sub ploaia cea cerească, eu am stat și-am înviat, hotărât a fost de Domnul, care viață-n dar mi-a dat.

Chiar de-am fost doar praf și-o umbră, astăzi sunt în urma mea, umbrele ce sunt străine, sunt un vas în mâna Sa,
Căci în dreptul meu pe cale, Domnul slavei s-a oprit, El mi-a spus că nu sunt singur, calea El mi-a netezit.

Astăzi merg spre nemurirea, care stă în fața mea, căci privesc doar înainte, nu-ncetez a alerga,
Dor de cer aprins e-n mine, și iubirea pentru El,
Am un Împărat... e Dimnul, este El Emanuel.
Amin